Orlando de Virginia Woolf

Orlando de Virginia Woolf

“Orlando” este biografia imaginară a unei persoane numită Orlando, care trăieşte timp de trei sute de ani, din timpul domniei reginei Elisabeta, în secolul 16 până în anul 1928, pe vremea regelui Edward, an în care Viginia Wolf a scris romanul. La începutul cărţii, Orlando este un nobil cu aspiraţii literare. El îşi petrece timpul scriind poezii şi piese de teatru şi curtându-le pe unele din cele mai frumoase femei din acea perioadă. Totul se schimbă atunci când Orlando îşi schimba natura, devenind

femeie şi sunt demne de luat în seamă speculaţiile lui Woolf asupra diferenţelor în gândire pe care le au bărbaţii şi femeile în anumite situaţii.

În primul capitol, Orlando este un băiat de cinsprezece ani care locuieşte cu părinţii săi. El îşi doreşte să urmeze calea armelor, asemeni tatălui şi bunicului său şi să lupte împotriva maurilor, dar regina Elisabeta se motivează prin faptul că tânărul ar avea o frumuseţe excepţională şi refuză să-l lase să meargă în bătălie. El iese, oricum, din graţiile reginei când aceasta îl surprinde sărutând altă fată. La puţin timp după aceasta,

regele James preia tronul şi îl primeşte pe Orlando înapoi la Curte. 
În vremea aceasta, Marele Îngheţ pune stăpânire pe ţară. Ca să-şi răspândească popularitatea, regele reuşeste să schimbe atmosfera sumbră, folosind gheaţa pentru un carnaval. În timp ce patina, Orlando o cunoaşte pe rusoaica Sasha. Relaţia lor e considerată scandaloasă, dar Orlando este îndrăgostit lulea de fată. Din nefericire, într-unul din momentele lui de nostalgie, Sasha îl înşeală cu altul. El o iartă, dar nu după mult timp, ea se întoarce cu vaporul înapoi în Rusia. 

Copleşit de tristeţe, în cel de-al doilea capitol, Orlando se întoarce în ţara lui natală unde va dormi timp de şapte zile. Când se trezeşte, îşi aminteşte încă de Sasha şi orice cuvânt despre Rusia îl împinge spre depresie. Ca să iasă din această stare, începe să citească şi să scrie. După o lungă perioadă de izolare, el stabileşte o întâlnire cu un poet celebru numit Nick Green. Green vine la el acasă şi îi delectează pe cei prezenţi cu poveşti despre Shakespeare şi Marlow, iar Orlando îi arată câteva din lucrările lui. Green îi promite că va citi, când

se va întoarce acasă. Dar când ajunge acasă, Green se hotăreşte să scrie o piesă satirică despre Orlando, folosind câteva pasaje din poemul lui.

Orlando se supără foarte tare când citeşte cartea şi denunţă toţi oamenii, înlocuindu-i cu câini. În cele din urmă, Orlando iese din depresia lui şi decide că ar trebui să scrie despre orice are el poftă. Hotăreşte că lucrul de căpetenie de care ar trebui să scrie este casa lui şi împrejurimile acesteia. În vreme ce scria, îşi dă seama că moşia lui are nevoie de o împrospătare şi se apucă de treabă pentru a-şi face din nou căminul

frumos. Oameni din alte oraşe vin să vadă schimbările şi Orlando intră astfel în înalta societate. Odată, cunoaşte o arhiducesă de care se îndrăgosteşte. Sentimentele sale îl tulbură, fapt pentru care îi cere regelui Charles să-l trimită ambasador al Constantinopolului în Turcia. 

Capitolul trei urmăreşte viaţa lui Orlando ca ambasador în Turcia. Având o prezenţă plăcută, este apreciat de toţi, dar mai ales de femei. Cu toate acestea, Orlando nu leagă niciun fel de relaţie, ci se concentrează asupra muncii lui. O asemenea devoţiune îl impresionează pe rege şi acesta trimite un prieten de-al său care îl premiază pe Orlando cu cel mai înalt rang din cele acordate pairilor. Festivitatea este urmată de petrecere, dar Orlando se ascunde în camera sa. Dimineaţa, el nu se trezeşte din somn, ci rămâne adormit timp de şapte zile. În timpul acesta, turcii se revoltă împotriva sultanului şi pătrund în camera lui Orlando, cu gând să-l omoare. Văzându-l însă adormit, ei îl consideră deja mort.

Când Orlando se trezeşte, este preschimbat în femeie. Ea locuieşte cu un ţigan şi trăieşte în mediul lor nomad. Din nefericire, diferenţele de trai sunt atât de mare, că ea se îmbarcă pe un vapor şi se întoarce înapoi în Anglia.

Capitolul patru ne dezvăluie cum îşi petrece timpul Orlando pe parcursul călătoriei şi lupta sa interioară de a-şi accepta noua identitate, feminină.

Îşi dă seama curând că puterea feminină poate să deţină controlul asupra

unui bărbat atunci când căpitanul îi oferă propria lui cabină. Relaţia cu căpitanul se dezvoltă şi el o invită pe ţărm atunci când ancorează în Italia.

La întoarcerea pe vas, ea se simte ca o femeie adevărată. Curând se întorc

înapoi în Anglia.

Orlando se întoarce la casa ei din Blackfriers şi descoperă că are probleme cu legea în urma schimbării de sex şi trei bărbaţi susţin că ar fi fii ei, fapt pentru care consideră că au drepturi legale la proprietatea. Ea decide să se întoarcă la ţară. Aici o întâlneşte din nou pe arhiducesă. În mod bizar, când o invită pe arhiducesă în casa ei, se dovedeşte că aceasta e, de fapt, bărbat. Arhiducele vrea să se însoare cu Orlando, dar ea nu

simte nimic faţă de el. Reuşeşte să scape de el strecurându-se în viaţă socială şi găsindu-şi mulţi admiratori de sex opus, printre care domnul Pope. Ea se plictiseşte repede de compania lor şi îmbrăcându-se ca un bărbat, începe să colinde străzile Londrei. La finalul capitolului, norii grei împânzesc cerul şi se face trecerea de la secolul 18 la secolul 19.

În capitolul cinci Orlando se chinuie să reziste timpurilor Victoriene.

Oriunde s-ar uita, ea vede oameni căsătoriţi şi femei cu copii. Ea ştie că societatea aşteaptă acelaşi lucru din partea ei, dar în acelaşi timp e cuprinsă de dorinţa propriei independenţe şi de nevoia de a se conforma.

Într-o zi se plimbă prin parc şi îl întâlneşte pe marinarul Shelverdine. Îşi dau seama că sunt făcuţi unul pentru altul şi trebuie să se căsătorească. Orlando îl iubeste şi se simte mai multă atracţie faţă de el când descoperă că el a fost, în trecut, femeie. Ei îşi petrec fiecare zi împreună până la cea în care Shelverdine se întoarce pe mare. Înainte să plece, unul din servitorii lui Orlando îi căsătoreşte.

În al şaselea capitol Orlando vrea să redevină scriitor. Ea are şansa de a-l întâlni pe Nick Greene. Acesta arată complet diferit, dar Orlando regăseşte la el vechea lui viziune asupra vieţii, prin aceea că urăşte poeţii victorieni moderni, dar iubeşte poeţii elizabetani pe care înainte îi dispreţuia. Orlando îi arată poemul sau,”Stejarul”, şi Greene îi promite că îi va găsi un editor care să îl publice şi va primi critici favorabile. Orlando se duce la un magazin de cărţi şi cumpără toată literatura victoriană care era disponibilă. Când termină de citit, dă naştere unui copil şi acţiunea se mută în 1928. În prezent, se gândeşte la vremurile trecute, chiar şi la vechea lui pasiune, rusoaica Sasha. Asemenea gânduri o înspăimântă, aşa că se întoarce la treburile ei, aşteptându-şi soţul să se întoarcă. Romanul se încheie cu reuniunea dintre Shelverine şi Orlando.

[Povestea lui Orlando se întinde pe perioada a trei sute de ani (1588- 1928). 
În acest timp, Orlando are constant vârsta de treizeci şi şase de ani şi îşi schimbă natura din bărbat în femeie.

Povestea fantastică se deschide cu protagonistul, Orlando, un tânăr nobil care-şi imaginează că decapitează mauri, aşa cum făcuseră tatăl şi bunicul său. El e prea tânăr ca să lupte, dar îşi doreşte din tot sufletul să meargă în aventuri, în jurul lumii, asemeni celor din familia sa.

Tânărul Orlando merge în pădure ca să se inspire din natură pentru poeziile sale şi acolo, adoarme. Este trezit de trâmbiţaşii care anunţau sosirea reginei.]

Personajele

Orlando

Orlando se naşte într-o familie de oameni înstăriţi.Tatăl şi bunicul lui au luptat amândoi în războiul contra maurilor şi au păstrat în mansarda casei capetele duşmanilor pe care i-au ucis. La începutul cărţii, Orlando avea 15 ani şi obişnuia să se joace printre capetele tăiate, imaginându-şi că e şi el soldat. Oricum războiul nu este potrivit pentru Orlando. Înfăţişarea lui nemaipomenită şi, în special, picioarele bine proporţionate le atrăgeau extrem de mult pe femei. Prima lui admiratoare, Regina Elisabeta îl aduce la Curtea ei. Ea vede în el mai mult un fiu decât un iubit şi nu suportă să îl trimită la război, aşa că îl ţine în preajma ei. Aşadar, Orlando îşi dezvoltă pasiunea pentru citit şi scris. Această pasiune este greu de întreţinut pentru că societatea elizabetană nu considera scrisul ca o distracţie potrivită pentru un nobil. Stările lui de melancolie şi meditaţie îl transformă într-o persoană solitară. Când depresia lui se accentuează, el se întoarce la obiceiul său din copilărie, de a citi şi a scrie.

Dragostea pentru Sasha îi schimbă starea de spirit. Orlando se mai întâlnise cu multe fete înaintea ei, dar Sasha este prima faţă de care nu poate fi indiferent. Însă după bucuria de a fi găsit pe cineva cu care să se identifice, tânărul revine la depresia lui. Woolf descrie această depresie ca pe un lucru pur englezesc, dar în acelaşi timp, caracteristic temperatului artistic. După ce se desparte de Sasha, se izolează atât de mult de parcă ar fi fost un pustnic. În acest punct, Woolf începe să se joace cu timpul. Ea consideră că dacă un om stă singur aşa multă vreme şi este absorbit de scris şi meditaţii, timpul în sine îşi pierde noima. În cazul lui Orlando, el trăieşte 300 de ani, fără să îmbătrânească mai mult de vârsta de 40 de ani.

Singura modificare care are loc este schimbarea lui Orlando în femeie. Această schimbare nu este însă atât de surprinzătoare pentru cititor după cum ar părea, căci el are picioarele drepte şi e mai degrabă frumos decât chipeş, lucru care denotă trăsături feminine. De fapt, atunci când se produce schimbarea, memoria lui nu este alterată şi-şi poate aminti de Sasha.

Prin amintirile lui, Woolf are posibilitatea de a face diferenţierea dintre cele două sexe. Lui Orlando îi place să aibă o asemenea putere asupra bărbaţilor, dar nu-i place că în perioada victoriană, femeile au destule resctricţii.

Orlando nu suferă faptul că societatea victoriană îl ţine din scurt şi totuşi îşi doreşte aprig să facă parte din ea. Se hotăreşte să se mărite cu cineva care să aibă cu o înaltă poziţie socială ca să capete încredere în proprile ei insticte. Aceste instincte nu o dezamăgesc niciodată, aşa că nu numai că se îndrăgosteşte cu adevărat de bărbatul, dar şi descoperă că acesta a fost femeie. În retrospectivă, instictele ei ar putea fi atât o calitate feminină cât şi o putere dezvoltată prin experienţă. Ca bărbat, avusese parte de

dezamăgiri, atunci când Sasha nu a mai venit ca să fugă împreună cu el şi a doau oară, când Nick Greene a scris acea critică dură despre stilulul de viaţă a lui Orlando. Odată cu trecerea timpului, Orlando, fie bărbat, fie femeie, devine mult mai precaut cu oamenii, în general. În ciuda popularităţii ei, Orlando se ţine deoparte până ce simte că a găsit o persoană de care se poate apropia sufleteşte. De fapt, cititorul are impresia că ea nu-şi va găsi fericirea până ce nu caracterul ei nu se va dezvolta.

Sasha

Sasha este prinţesa rusă de care se îndrăgosteşte Orlando. Ea este o frumuseţe exotică şi o bună patrioată, ce simte înstrăinarea faţă de ţara de baştină. Ştiind asta, am putea crede că Sasha se foloseşte de Orlando ca o persoană cu care să-şi petreacă timpul până de vaporul ei, blocat pe ţărmul Angliei, putea să navigheze din nou. Când ea îl înşeală pe Orlando, având relaţii intime cu un marinar, timp în care tânărul a aştepta

pe puntea vasului, dovedeşte că am avut dreptate cu privire la dragostea ei pentru acesta. Pe de altă parte, poate că ea este prea rusoaică ca să înţeleagă englezul din Orlando. Ea găseşte tendinţele spre meditaţie ale acestuia prea greu de îndurat şi asta duce la ruptura dintre ei. Oricare ar fi fost motivul, plecarea ei va fi un factor important în depresia lui Orlando.

Dispariţia ei îi produce lui Orlando o tristeţe profundă care se resimte pe parcursul cărţii şi el se gândeşte uneori la Sasha. Îşi aminteşte mai ales mirosul lumânărilor, atunci când aprinde el, în prezent, lumănări. În ultimul capitol, Orlando chiar are impresia că o vede pe Sasha, pe când ieşise la cumpărături şi o consideră că aceasta s-a îngrăşat cam mult. Femeia pe care o vede nu e Sasha, desigur, ci doar o alta care aprinde o lumânare, lucru care-i aminteşte ei de ea. Când Orlando devine femeie, începe să înţeleagă de ce Sasha s-a purtat urât cu el şi depresia ei se diminuează. Abia după acest moment va găsi o altă dragoste. Faptul că Orlando o vede pe Sasha, bătrână şi grasă, simbolizează că ea a încetat so mai idealizeze pe Sasha şi-şi poate vedea de acum de viaţa ei.

Nick Greene

Nick Grenne este un poet şi critic elizabetan. El devine o persoană importantă în viaţa lui Orlando, atunci când acesta îl invită la moşia lui ca să discute despre literatură. Greene nu este persoana romantică pe care o credea Orlando, nici în atitudine şi nici ca înfăţişare. De fapt, el deromantizeată orice idee avusese Orlando despre scriitori.

În primul rând, vorbeşte în defavoarea lui Shakspeare şi Marlow, descriindu-i ca pe nişte snobi alcoolici. În opinia lui, niciunul din ei nu are abilităţiile şi nici măcar cerinţele unui autor roman precum Cicero. El spune destule aiureli despre elita literară ca Orlando să-l găsească amuzant. Din nefericire, Greene îşi arată adevărata faţă când scrie o piesă de o satiră usturătoare despre Orlando, folosind fragmente din poemele

sale şi pe tânăr ca personaj principal. După o perioadă îndelungată de citit şi scris, gestul lui Greene îl deziluzionează pe Orlando şi atunci acesta devine catalizatorul pentru înlocuirea prietenilor săi cu câini. Mai târziu, în vremuri victoriene, Orlando îl întâlneşte din nou pe Greene. Prezenţa lui este alta, dar dincolo de această atitudine, omul este aproape neschimbat. Greene este şi acum împotriva scriitorilor moderni; ei sunt acum victorieni şi le poartă mare stimă lui Shakspeare şi Marlow. Greene se plânge de scriitorii care scriu doar pentru bani şi, totuşi, se oferă să-l ajute pe Orlando să-şi publice lucrarea. Puterea pe care susţine că o deţine asupra criticilor şi a editurilor arată că scrisul s-a transformat dintr-o artă într-o afacere cu beneficii grozave.

Greene este un personaj important în carte pentru că el îi influenţează foarte mult decizile şi gândirea lui Orlando. Firea dură a lui Greene îl pune pe gânduri pe Orlando şi îl obligă în final să-şi schimbe modul cum aborda scrisul şi în vremea asta, se descoperă pe sine şi viaţa ei. Când se reîntâlneşte cu Greene, stilul lui Orlando este suficient de bun ca să-l determine pe Nick să-l publice.

Marmaduke Bonthrop Shelverdine

Shelverdine este omul cu care se mărită Orlando şi cu care descoperă fericirea. El este un marinar şi mai ales pe parcursul ultimului capitol, Orlando trebuie să suporte să stea singură, cât timp el este plecat în străinătate. Întoarcerea lui Shelverdine din finalul cărţii semnalează regăsirea lui Orlando ca om.

Arhiducesa Henrietta / arhiducele Henry

Arhiducele este din România. Orlando îl urmăreşte pe când acesta se plimba pe lângă domeniul lui şi îl invită înăuntru. Îndrăgostit profund de Orlando, îşi dă seama că unicul mod de a-l atrage este să se îmbrace în haine femeieşti. Orlando se îndrăgosteşte imediat de el, crezând că este o arhiducesă, dar ideea iubirii îl înspăimântă atât de tare că fuge în Turcia.

Când Orlando se schimbă în femeie, arhiducele se apropie iarăşi de ea şi îi spune că de fapt, este bărbat. Îşi doreşte foarte mult ca Orlando să-i devină soţie, dar ea refuză. În final, nu se poate descotorosi de acesta decât purtându-se urât cu el.

Regina Elisabeta I

Regina apreciază atât de mult frumuseţea lui Orlando încât îl invită la Curtea ei. Ea îl consideră mai mult ca pe un fiu, dar totuşi, când îl prinde sărutând o altă fată, îl goneşte de la Whitehall. Regina refuză să-l lase la război.

Domnul Pope

Domnul Pope este un poet elizabetan pe care Orlando feminin îl cunoaşte la reuniune socială. Prin intermediul lui Pope, ea îi cunoaşte pe cei mai importanţi poeţi ai vremii. După un timp, Orlando îşi dă seama că niciunul din ei nu are nimic deosebit.

Rustum

Rustum este ţiganul care îl ia pe Orlando din Constantinopole şi îl duce în tribul său nomad de pe dealurile Turcia.

Rosina Pepita

Rosina se căsătoreşte cu Orlando în camera lui din Turcia cu o noapte înainte de a adormi, pentru o perioadă de şapte zile. Când Orlando se întoarce în Anglia, descoperă că are trei fii cu Rosina, şi fiecare din ei îşi revendică dreptul asupra proprietăţii lui.

Regele James

Regele James urcă pe tron după moartea reginei Elisabeta. Una din primele lui sarcini este să o invite înapoi pe Sasha la Curtea Regală. Pentru a câştiga popularitate, noul rege profită de îngheţarea râurilor pentru a crea o atmosferă de carnaval. Din nefericire, când gheaţa se topeşte, mulţi oameni mor.

Tehnici/Procedee Literare

Virginia Woolf a dedicat acest roman prietenei ei excentrice şi carismatice, Vita Sackville – West, ale cărei tendinţe energice, au intrigat-o pe Woolf de-a lungul prieteniei lor. “Orlando” este o fantezie istorică şi literară pastişă care parodiază printre alte texte, “SackvilleWest deţine pământul”(1927).

Ca în toate romanele ei, Woolf ea crează o utilizare radicală a timpului, unele critici au subliniat faptul că Woolf dezvoltă conceptul ei de la scriitorii contemporani Henry Bergson şi Marcel Proust. Timpul este pur şi simplu o măsură de durată a individului, de acumulare a trecutului, durata este o funcţie a progresului invizibil al trecutului în viitor. În mijlocul acestui flux şi al variaţiei, pe care noi o numim prezent, nu poate ajuta a percepe trecutul şi prezentul ca, într-un sens, simultan sau ca o parte a unui continuu. Prezentul, chiar şi aşa cum îl experimentăm şi îl percepem, este o parte a trecutului şi invers; astfel memoria devine centru oricărei concepţii a subiectului şi a subiectivităţii lui. În naraţiunea ei măiastră şi unică, Orlando, Woolf mizează pe continuitatea subiectivă a subiectului ei, Orlando, de-a lungul ei tranziţiile genului său în scopul de a demonstra că memoria, subiectivitatea şi percepţia personală sunt toate interconectate.

Tematica

Gen

Aceasta este cea mai importantă temă a cărţii. La jumătatea romanului, Orlando se schimbă din bărbat în femeie. Schimbarea nu este atât de dramatică precum pare. De la început, Woolf îl descrie pe Orlando ca având forme feminine, obrajii trandafirii şi picioarele frumoase. De fapt, este mintea lui pe care Woolf o descrie ca fiind masculină. Când Orlando se schimbă într-o femeie, aspiraţile sale din timpul cât fusese bărbat par să fie mult mai uşor de atins. Acestea se aplică mai ales la scrisul ei.

Înainte, el încerca să-i impresioneze prea tare pe colegii lui, dar ca femeie nu mai este cazul şi Orlando nu mai e stresat aşa de mult ca să realizeze ce-şi doreşte. În acest timp, ea îşi descoperă vocaţia de scriitor. Oricum, asupra ei apar alte feluri de presiuni. Când viaţa ei se mută în perioada Victoriană, dintr-o dată, societatea se aşteaptă ca ea să se mărite şi să aibe copii. În acest moment, scrisul devine un hobby plăcut şi căutarea dragostei, care pe timpul când Orlando era bărbat o găsea atât de uşor, devine o parte esenţială a vieţii ei. Întreaga carte este despre satisfacerea ambele identităţi ale sale, găsirea unui echilibru perfect între bărbat şi femeie. Ca bărbat, în Anglia Elisabetană, el se simte stânjenit de atenţia şi răsfăţul cu care-l înconjoară femeile pentru frumuseţea lui. Din cauza undei sale feminine, Orlando este foarte sensibil şi când se îndrăgosteşte de Sasha, el devine deprimat căci ea nu răspunde sentimentelor lui intense. Starea sa melancolică durează până când el schimbă genurile.

Când Orlando se schimbă într-o femeie, depresia ei se diminuează. Ea devine mai sociabilă, ca şi cum poate articula sentimentele ei fără a distruge percepţiile oamenilor asupra felului cum trebuie să se comporte un barbat şi o femeie. Ea are bonusul adăugat de a fi capabilă de a gândi ca un bărbat şi astfel să îi înţeleagă. Ea foloseşte asta pentru a se împrieteni cu poetul Dl Pope şi de a afla mai multe despre lumea literară. După ce îşi satisface curiozitatea despre lumea literară, se petrece un lucru interesant şi anume, ea începe să se îmbrace ca un bărbat şi rătăceşte pe străzile Londrei căutând aventură.

Timp

Romanul acoperă trei sute de ani, de la vremurile elisabetane în al şaptesprezecelea seco la 1928. În acest timp, Orlando îmbătrâneşte de la 15 până la cei 30 de ani. Defapt, de la vârsta de 30, când el este încă în secolul al şaptesprezecelea şi până la perioada Victoriană, el îmbătrâneşte doar câţiva ani. Cu alte cuvinte, Woolf sugerează că timpul este ceea ce faci din el şi nu are importanţă până când are nevoie de ea. De-a lungul cărţii, Orlando încearcă să facă un lucru pe cont propriu şi află în mod clar cine este el şi care este sensul lui în viaţă. În timpul acestei călătorii de descoperire a sinelui, el nu are nevoie de timp şi, prin urmare, grăbeşte trecutul (îl lasă să treacă pe lângă el ca pe ceva nefolositor).

Unul dintre motivele pentru care timpul avansează atât de repede este scrisului lui Orlando. Atunci când scrie, Woolf prezintă timpul ca lipsit de sens. El este în lumea lui şi nimic altceva nu contează, doar ceea ce scrie el pe hârtie. Mai ales în ultimul capitol, Woolf îl arată pe Orlando scriind atât de mult şi de fluent că ea exprimă trecerea timpului într-un scurt paragraf. În această perioadă, Woolf descrie mintea lui Orlando, gândindu-se doar la imagini despre natură. Orlando nu are nici un contact cu exteriorul. Este interesant că atunci când Orlando se mută într-o noua eră, ea nu pare uimită de nimic. E ca şi cum ea se trezeste dintr-o transă şi, după atât de mult timp de izolare aşteaptă imprevizibilul.

Orlando este norocos prin aceea că este un nobil şi prin urmare, nu trebuie să facă lucruri normale cum ar fi munca şi îşi poate stabili propriile ore sau nici să nu se gândeasca la ore. Când Orlando se trezeşte şi înţelege ceea ce căuta, timpul devine brusc important. Până la sfârşitul cărţii, ea are un copil şi un soţ şi cartea se termină cu data de 11 Octombrie 1928. În sfârşit, Orlando poate începe să-şi trăiască viaţa.

Scrisul

Marea ambiţie a lui Orlando este să devină scriitor, aşa că Woolf studiază cu atenţie şi satirizează această îndeletnicire. Iniţial, ea îl zugrăveşte ca pe un personaj incapabil de a scrie. El vrea să calce pe urmele tatălui său şi să lupte împotriva maurilor, dar regina Elisabeta spune că e prea frumos (ca să moară în luptă). În plus, el şi-a petrecut copilăria citind. Când cititorul îl află pe Orlando la vârsta de 15 ani, el scrisese deja un anumit număr de sonete şi piese de teatru. Unicul lucru care-i stă împotrivă e faptul că în epoca elizabetană, meseria de scriitor nu era potrivită pentru un nobil. Primii care observă acest lucru sunt servitorii lui Orlando care  se întreabă de ce acesta preferă să stea singur şi să scrie, când are banii şi timpul necesare pentru a petrece după pofta inimii.

Mai târziu, Nick Greene subliniază acest lucru atunci când se amuză de încercările poetice ale lui Orlando şi îi parodiază viaţa într-o carte. În acest punct al acţiunii, Woolf arată efectele criticii asupra scriitorilor. Orlando este atât de supărat de felul cum tratează Greene munca lui încât se lasă pradă unei depresii şi încetează să mai creadă că îşi poate atinge obiectivul de a deveni scriitor. Oricum, criticismul lui Woolf nu este neapărat un lucru rău. Din cauza a ceea ce îi spune Greene, el decide să

scrie doar pentru el însuşi, şi drept rezultat, stilul său literar se îmbunătăţeşte. Oricum, Woolf expune deasemenea şi natura capricioasă a criticilor şi scrisul ca pe o afacere. În timpurile victoriene, Orlando se întâlneşte cu Nick Greene, dar acum decide să publice urgent munca ei pentru că îi aminteşte de Schakespeare şi Marlowe, scriitori pe care îi detestase pe timpul vieţilor lor. E interesant faptul că scriitorii elizabetani

erau cunoscuţi în timpurile victoriene, deci fără îndoială că viziunea lui Greene era orientată spre afaceri. Woolf nu dezvăluie scrisul ca pe o sarcina uşoară. Bărbat fiind, Orlando scria în casa lui de la ţară, iar autoarea descrie cantitatea de timp folosită pentru editat, rescris şi de citit necesară pentru a realiza o lucrare bună. Când Greene publică „Stejarul” lui Orlando, Woolf îl prezintă ca pe lucrarea vieţii lui, ceva ce i-a luat lui Orlando 300 de ani ca să îl completeze.

Teme/Personaje

Scris ca o biografie vioaie şi parodiator a protagonistului său , Orlando, „Orlando” trasează viaţa şi timpurile personajului său principal, de la o identitate masculină la o curte elizabetană la o identitate feminină în 1928. Romanul oferă o analiză istorică a subiectului şi o critică a genului esenţial, timp în care este explorată de asemenea sursa genului şi a creativităţii. Subiectivitatea este reprezentată la Woolf ca având mai multe feţe şi ca o multiplicitate de elemente în contradictoriu. Orlando relatează mai apoi ceea ce Woolf vede ca pe o cheie problematică a politicii sexuale: tensiunea dintre androginitate şi articularea diferenţelor sexuale. Woolf observa că dupa ce protagonistul ei masculin devine femeie, „în orice altă privinţă, ea rămâne la fel cum el fusese” dând de înţeles că sexualitatea defineşte roluri care sunt doar costume pe care le purtăm şi care sunt interschimbabile. Mai departe, „s-a produs o schimbare în interiorul lui Orlando care i-a dictat ei opţiunea de a se îmbrăca feminin şi a deţine sexualitatea unei femei”. Concepţia lui Woolf despre androginitate aminteşte că deşi sexele sunt diferite, ele se amestecă, poate mult mai liber decât naraţiunile ar sugera asta uneori.

Într-adevăr, nu este doar faptul că Orlando este o fiinţă multi-sexuată, care trece fără probleme de la un gen la altul, dar şi faptul că trupul lui colectează puterea unui bărbat şi graţia unei femei. Orlando devine istoria narativă a preschimbatului şi a preschimbării sinelui, lucru care critică istoria şi biografia obişnuită şi propune în acelaşi timp posibilitatea unei vieţi alternative.

Stil

Puncte de perspectivă

Woolf spune povestea lui Orlando la persoana a treia si din perspectiva lui Orlando. Ocazional, Woolf il ia pe cititor deoparte si se adreseaza direct, ca autor. Woolf face lucrul acesta pentru a-l indeparta pe cititor de la naratiune ca sa ii arate cat de multe stie scriitoarea despre subiectul pe care l-a ales. Ca rezultat, cand citeste despre viata lui Orlando, este dificil pentru cititor sa nu observe diferenta dintre personalitatea lui Orlando si cea a scriitoarei. Woolf scrie despre o persoana care isi gaseste vocatia ca

autor si afla ce reprezinta ea ca femeie in lumea barbatilor. In acest sens, Virginia Woolf se foloseste de Orlando pentru a-si exprima direct conceptia ei despre scris si despre viata. Ea pune accentul pe faptul ca barbatii si femeile sunt la fel si impartasesc aceleasi calitati. Ea sugereaza ca poti fi foarte fericit daca iti gasesti echilibrul in viata.

Orlando isi schimba natura pe la mijlocul cartii, asa ca Woolf trebuie sa scrie din ambele pesrpective, si cea masculina si cea feminina.Cand Orlando este barbat, la inceput, actiunea se desfasoara foarte rapid si limbajul, poetic nu este greu de citit. In aceste parti, Woolf se concentreaza mai mult asupra lumii exterioare, a naturii, mai mult decat asupra gandirii lui Orlando. Depresia lui se diminueaza atunci cand

devine femeie si este capabil sa-si aprofundeze sentimentele si lumea interioara.

Cronologie şi locaţii

Cronologia este un element in „Orlando”. Cartea se intinde pe o perioada de 300 de ani, din era elizabetana pana in 1928, anul in care Woolf scrie romanul. In aceste perioade, Woolf vorbeste despre personalitati reale precum Shakespeare, Marlowe si Regina Elisabeta pe timpul secolului al 17 lea, Regina Victoria in sec 19 si inovatii moderne precum automobilul sau aeroplanul in secolul 20. Mai mult de atat, Woolf utilizeaza aceste elemente cronologice pentru a-l dezorienta pe protagonistul Orlando, care se lupta cu schimbarea din femeie in barbat. Initial, in timpurile elizabetane, ea se descurca bine. Nu exista nici o presiune asupra ei sa se marite si sa aiba copii si Orlando poate fi discret fara a fi vazut cu ochi rai.Virginia Woolf descrie timpurile victoriene intunecate si stricte, cu un cer innorat deasupra Londrei care foarte rar se limpezeste. Societatea asteapta ca femeile sa se casatoreasca de tineri si sa aiba cati mai multi copii. Pe vremea cand Orlando ajunge in secolul 20, casatoria si familia

devin o tendinta naturala.

O altă locaţie pe care o foloseşte Woolf este oraşul Constantinopole din Turcia. Orlando este ambasador britanic al regelui James şi mulţumită silinţei cu care munceşte, regele îl recompensează cu înalte onoruri. Orlando îşi trăieşte viaţa în lux, într-un palat. Se vor aduna cu toţii în curtea moşiei lui, ca să asiste la premiere, care are loc în balconul casei. Schimbarea din bărbat în femeie are loc în domitorul acestei case. Când se trezeşte, este luat de un ţigan în Brussa, unde ea va locui în şatră.

Iniţial, Orlando adoră Turcia, dar apoi i se face dor de Anglia şi ia o barcă spre casă. Orlando are o casă în Londra, pe Blackfriers. Acolo îţi petrece timpul când simte nevoia de oameni în jurul său şi totul îi merge de minune. Dar atunci când este melancolic stă singur, în casa lui de la ţară cu 365 de camere, pe care le împarte cu servitorii săi. Când Nick Greene stă pe o perioadă de timp în această casă, o consideră pre confortabilă pentru un scriitor. Oricum, Orlando îşi petrece aici mare parte din timpul său, citiind şi scriind.

Limbaj şi înţelesuri

Woolf foloseşte limbajul poetic care se potriveşte gândirii poetice a lui Orlando. Ea are tendinţa să folosească acest stil, mai ales pe parcursul stărilor melancolice ale lui Orlando şi îmbunătăţeşte limbajul poetic, cândì acesta devine femeie. Poezia îi conferă romanului un sens melodramatic. Bărbat fiind, Orlando se izolează de societate şi îl vedem fericit, în propria lui lume; ca femeie, i se conferă personajului ei o mai maremidentitate feminină. Pătrunzând în secolul 20, cartea îşi pierde firul narativ şi acţiunea devine mai liberă, posibilă şi fiecare propoziţie, idee exprimă un sentiment. Ea ajunge să se accepte pe ea însăşi ca femeie şi acest lucru este demonstrat prin faptul că ea aşteaptă liniştită întoarcerea soţului ei.

Când Orlando e sociabil cu ceilalţi sau are o relaţie amoroasă, aşa cum este cea cu Sasha, proza lui Woolf devine mult mai convenţională. Asta îi permite cititorului să urmească cu atenţie pasajele mai interesante şi îi permite lui Woolf să-şi exprime voinţa. Câteodată, cu cât mai convenţionale sunt pasajele ea adaugă paragrafe în

care pare să-şi ironizeze propriiile înţelesuri poetice. De exemplu, Orlando admiră sprâncenele groase ale dlui Pope şi-şi dă seama imediat că acelea nu sunt sprâncene, ci nişte perne ce stau deasupra frunţii.

Structură

„Orlando” este cuprins din şase capitole, fiecare din ele pe întindere de 30 de pagini. Cartea are în total 165 de pagini. În prima parte a cărţii, Orlando este bărbat şi pe la mijlocul celui de-al treilea capitol, se schimbă în femeie. Când se produce schimbarea, acţiunea nu se desfăşoară cu rapiditate, ci se concentrează şi mai intens asupra caracterului lui Orlando. Pe timpul când este bărbat, Woolf descrie uneori aventurile lui amoroase cu Sasha, dar când el devine femeie, cartea aprofundează mai mult partea sentimentală. Orlando coboară pe ţărm cu căpitanul, dar cititorul nu află nimic despre ce se întâmplă mai departe, decât faptul că Orlando are sentimente feminine. Dar când el este bărbat, Woolf descrie cum Orlando şi Sasha au relaţii intime pe patinoar.

În unele privinţe, subiectul cărţii reflectă fericirea lui Orlando. Acţiunea este mult mai puternică, atunci când Orlando este bărbat. Acţiunea se referă strict la epoca în care se află şi decurge conveţional. Oricum, în structura convenţională, Orlando nu este fericit şi acţiunea se desfăşoară într-un mod plictisitor. Ca femeie însă, acţiunea îşi pierde strcutura şi tonul ei este mult mai poetică. Spre sfârşitul cărţii, structura subiectului este restrânsă. Ca femeie, Orlando trece prin trei ere şi în secolul 20, exprimarea emoţilor devin mai importante decât acţiunea în sine.

Structura simplistă dă senzaţia că Orlando îşi trăieşte în sfârşit viaţa fără restricţii de care avea nevoie ca să reuşească. Fericirea lui Orlando este confirmată atunci când soţul ei se întoarce de pe mare. În scrierile lui Woolf este o grijă continuă asupra problematicii feminine şi aspectele legate de exploatarea femeilor şi de nevoia lor de

independenţă. Pentru a înţelege complet ce încearcă Woolf să realizeze în ficţiunea ei este esenţial de luat în seamă „O cameră separată” (1929) , polemica feministă în care Woolf schiţează strategia ei pentru emanciparea feminină în literatură. Woolf dezbate îndelung problema femeii şi a scrisului. Ea susţine că literatura ar trebui să exploreze

experienţa feminiă şi să nu facă o evaluare comparativă a experinţelor femeieşti cu a celor bărbăteşti. Ea este îngrijorată, în primul rând, de problema mimetismului şi crede că majoritatea literaturii scrise de femei în secolul 19 nu este încă literatură feminină. Woolf crede că scriitoare fiind, ar trebui „să ne gândim la felul cum au trăi mamele lor, dacă suntem femei cu adevărat. Este nefolositor să mergi la oameni importanţi ca să le ceri ajutorul, mai ales că unele dintre noi mergem la ei pentru a

căuta plăcere.„ Woolf prezintă cu grijă o analiză materialistă a marginalizării femeii în societate şi aduce în faţă o analiză susţinută a societăţii britanice ca patriahat în care femeile sunt folosite de bărbaţi pentru a le reflecta propria imagine în societate, precum o oglindă. Astfel, Woolf descrie dezavantajele educaţionale sociale, financiare şi prejudicile împotriva femeilor care au fost forţate să se lupte încă de la începutul istoriei. Ea aminteşte destinul ipotetic al unei eventuale surorii a lui Shakespeare care n-a avut altă soluţie decât sinuciderea din pricina faptului că puţinor femei li s-a oferit intimitatea şi indepenţa necesare propriului loc în societate şi atunci această femeie nu va fi capabilă să scrie bine şi să se exprime liber. Woolf plăteşte tributul pentru toate

scriitoarele din trecut, precum Aphra Behn, Jane Austen şi surorile Bronte ale căror realizărilor de romanciere erau încă minore în acea vreme. Woolf preconizează un viitor în care se îmbunătăţeşte egalitatea între drepturi şi femeilor li se va permite să fie şi poete, nu numai romanciere. Viziunea lui Woolf asupra unei noi generaţii de scriitoare include nevoia de reviziure a limbajului, a sintaxei, a stilului, a proproţiei şi conveţiei literare, narative şi a sistemului de valori în romanul creat de bărbaţi. Argumentele ei pentru idealurile narative feminine propune o conexiune definită dintre diferenţele sexuale şi limbaj, timp în care la finalul polemicii ei introduce noţiunea complexă de androginitate care aprobă o armonie sau o uniune a diferenţelor sexuale, precum idelaurile indentăţii literare căci „probabil, o minte pur masculină nu poate să creeze mai mult decât o poate face una pur feminină.” Ideea androginităţii este reluată în „Cele trei guinee” din 1938.

A doua polemică este un argument socilaist, feminist şi pacifist a relaţiei dintre artă şi propagandă care indică temele timpurii din „O cameră separată”. Din nou, Woolf urmăreşte dezvoltarea forţată a unei societăţii din exterior pe care ea o consideră capabilă să permite o formare strategică care ar putea să reziste instituţilor sociale dominante şi ar putea să-şi dezvolte propriile metode de libertate, egalitate şi pace. Noţiunea de femeie este introdusă aici ca un ţap ispăşitor al istoriei şi Woolf argumenteză pentru necesarul femeilor şi al altor grupuri marginalizate, în special, clasele muncitoare care revendică şi-şi crează propria istorie şi literatură. Faţă de textul original care a a fost însoţit de fotografii ale unei Spanii răvăşite după război şi cărora le-au fost alăturate poze cu bărbaţi în haine patriahale. Critica ei faţă de patriahism, jingoism şi fascism este explicită în reprezentarea hainelor patriahale, ale autorităţii şi puterii şi de acceptare a valorilor sistemului patriahal.