Meserie de David Lodge

Meserie! de David Lodge

Subiectul romanului:

Acţiunea din Nice Work (Meserie!,  editura Polirom, 2002) se desfăşoară în Rummindge, oraşul imaginar al lui Lodge modelat riguros după Birmingham, cu un campus imaginar, similar celui la care Lodge a predat literatura engleză din 1960 până în 1987. O parte din personajele secundare care apar în acest roman sunt deja familiare cititorilor lui Lodge din romanele sale de început, Schimb de dame şi Ce mică-i lumea. Personajele principale sau aşa-numiţii protagonişti, ale acestei lucrări sunt: Victor Wilcox, directorul general al companiei intitulate J.

Pringle & Sons Casting and General Engineering, şi Robyn Penrose, lector temporar în literatura engleză a Universităţii din Rummindge. Vic este căsătorit, are şi trei  copii şi e sătul de viaţa de familist. Robyn are o relaţie „deschisă” cu un coleg, lector şi el, pe nume Charles.

Un „An Industrial” naţional fusese proclamat de Guvern ca să sporească  conştienzarea generală şi, în special, să furnizeze nevoile industriale. Mai marii Universităţii din Rummingde propun o monedă de schimb: în timpul iernii, un lector universitar va „spiona”  un manager industrial dintr-o fabrică din localitate. Prin aceasta se vrea combaterea noţiunii că universităţile sunt „turnuri de fildeş” ai căror membrii sunt rupţi faţă de tot de înseamnă lume adevărată. Astfel, când Robyn Penrose ţine conferinţa despre Romanul Industrial, ea nu vorbeşte liber, nevoită fiind să facă pe plac autorităţilor ca să asigure continuitatea ocupării forţei de muncă; ea se conformează planului şi începe să-l „spioneze” pe Vic Wilcox, care a fost  convins de superiorul său direct să participe la această schemă.

Robyn şi Vic trăiesc în lumi diferite. Pe când Robyn se referă la viaţă din punct de vedere teoretic – un unghi teoretic postmortem al acesteia – Vic este interesat doar de profiturile şi de pierderile de la Pringle and Sons. Atitudinea aproape marxistă a lui Robyn faţă de industrie (ea este de partea muncitorilor şi împotriva angajatorilor, lucru pe care-l numeşte „dreptate socială” ) devine repede o problemă în fabrică. Ea îl avertizează pe unul dintre muncitori că va fi concediat, fapt care duce la o tentativă de grevă generală. Wilcox o obligă să-şi ceară scuză şi să declare că totul a fost o neînţelegere pentru a se relua munca. Spionatul pare să se încheie într-un mod neplăcut; niciuna din părţi nu vrea să-i explice superiorului său ce s-a întâmplat cu adevărat acolo şi hotărăsc să mai încerce o dată.

Situaţia devine mult mai complicată când Vic se îndrăgosteşte de Robyn. Spre sfârşitul iernii, el o convinge să-l „spioneze” pe parcursul unei importante întâlniri în Germania. Previzibil, în timpul călătoriei, cei doi se simt atraşi unul de celălalt şi petrec noaptea împreună; Robyn vede în aceasta un lucru minor, pe când Vic o crede începutul unei relaţii de durată. El vrea să-şi părăsească soţia şi să se însoare cu Robyn. Partenerul acesteia, Charles se îndrăgosteşte de iubita fratelui ei, o femeie de afaceri (bancher), şi o părăseşte pe Robyn. Spionatul ar fi trebuit să se încheie şi el atunci, dar Vic decide s-o spioneze pe Robyn la universitatea. Perspectivele profesionale ale lui Robyn se îmbunătăţesc atunci când ea primeşte o ofertă din partea Universităţii Americane, dar Vic îşi pierde locul de muncă. Problemele se rezolvă printr-o metodă veche: Robyn moşteneşte o sumă de bani de la un unchi neînsemnat şi investeşte în noua afacere pe care o dechisese Vic. Ea nu pleacă în America, ci rămâne în Rummindge. Totuşi, povestea nu se prescrie mai departe, cei doi nu devin iubiţi -  Vic se împacă cu soţia şi se întoarce la familia ei, dar Robyn refuză cererea în căsătorie a lui Charles.

Personajele  

Vic şi Robyn câştigă amândoi din această „ciocnire” în urma căreia fiecare pătrunde în lumea celuilalt. Vic este atras de literatura englezească şi de felul cum prezintă  Robyn campaniile de informare, pe când Robyn înţelege cât de ineficient este sistemul universitar. Indiscutabil, Lodge simpatizează cu Robyn: ea este cel mai puternic dintre cele două personaje.

Deşi un manager eficient, Vic este un soţ şi un părinte deplorabil care încearcă să-şi conducă familia aşa cum o face cu fabrica, ceea ce duce la un eşec total. Relaţile lui cu soţia, Marjorie, cu tatăl său, fii şi fiica sa merg şi ele în aceaşi direcţie. E plictisit de ce fac şi ce spun ei şi e la fel de incapabil să le înţeleagă nevoile pe cât sunt ei incapabili să le înţeleagă pe ale lui. Se refugiază în muncă, unde poate uita de problemele lor şi se poate considera că are situaţia sub control (că el e şeful acolo). Marjorie este o soţie neglijată care îşi închipuise că găseşte consolarea în shopping, dar se înşeală. Ea este şi frustrată sexual pentru că Vic nu se mai simte atras de ea. Doar atunci când Vic îşi începe noua afacere şi ea este chemată să-l ajute, ea renunţă a mai lua pastilele pentru dormit pe care le folosea ca să-şi uite necazurile.

Vic este nefericit cu viaţa lui personală şi se poartă cu asprime cu colegii săi, pe când Robyn îşi iubeşte munca. Singura ei teamă este că nu va putea să-şi păstreze slujba la uneisitatea din Rummindge (sau la oricare altă universitate), iar asta însemna să-şi caute un alt loc de muncă, în alt domeniu, dar nu se vedea făcând altceva decât făcea în prezent. Ea nu ştie prea multe despre „viaţa reală” în opoziţie cu lumea academică, doar teoretic vorbind, unde este complet de partea unei apropierii socialiste de lumea muncitorească. Ea este o fire independentă; Charles, iubitul ei cu care are o relaţie de termen lung, este o persoană mai degrabă plicsitoare care nu se potriveşte cu firea energică a lui Robyn. Lipsa lui nu este simţită de ea atunci când el începe să se întâlnească cu fata de la bancă şi refuzul lui Robyn de a-l primi înapoi nu e surpinzător. Însă, dacă nu l-ar fi cunoscut pe Vic, poate că s-ar fi căsătorit cu Charles, din obişnuinţă.

Britanicul Phillip Swallow (acum decan în departamentul de engleză unde lucra Robyn) şi americanul Morris Zapp (care încerca să-o convingă să vină pe postul din State) sunt profesori bine cunoscuţi din romanele anterioare ale lui Lodge, „Schimb de dame” şi „Ce mică-i lumea”. În „Schimb de dame” ei îşi schimbă locurile între ei la Universitate şi se îndrăgostesc fiecare de soţia celuilalt. (În consecinţă, Zapp divorţează de Hillary, dar Swallowii rămân împreună).   În „Ce mică-i lumea”, participă amândoi la mai multe conferinţe, Zapp căutând celebritatea, iar Swallow, fericirea, pe care crede că a găsit-o cu o tănâră femeie. Dar iarăşi sunt dezamăgiţi amândoi.

Interpretare

„Meserie!” face parte dintr-o trilogie de romane despre campusul universitar , scrise de Lodge între 1970-1980, prima apărută a fost „Schimb de dame” (1975), urmată de „Ce mică e lumea” (1984) şi „Meserie!” (1988) este ultima din serie. („Gânduri”, publicat în 2001, este o altă carte despre campus dar implică alte personaje.) Acţiunea acestor lucrări se desfăşoară în lumea lectorilor şi profesorilor universitari (de aceea sunt numite romane de campus, majoritatea universităţilor şi cea din Rummindge fiind situate în campus). În aceste cărţi, protagoniştii sunt aruncaţi în „alte lumi” , ori mergând în alte ţări, cum e în „Meserie” , trăind într-o lume diferită de cea a lor.

„Meserie!” este inspirat din viaţa industrială a secolului al nouăsprezecelea. Variile părţi ale romanului sunt prefaţate de citate din romane celebre industriale sau sociale, precum „Sybil” de Benjamin Distraeli. „Cela două naţiuni” , un alr roman din acest tip, se referă la decalajul crescător dintre săraci şi bogaţi în Marea Britanie. Faptul că societatea modernă britanică este încă divizată este un element important în munca lui Lodge. Poate că societatea nu mai este împărţită în săraci şi bogaţi, ci între muncitorime şi clasă mijlocie, şi aceste grupuri sociale au foarte puţin sau chiar nimic în comun şi tot nimic de spus unele despre celelalte. Vic şi Robyn demonstrează că niciunul din ei nu ştie să se poarte sau să comunice în lumea celuilalt.

Pentru Robyn, lumea lui Vic – a industriei şi a comerţului – este o lume a bărbaţilor, unde femeile şi cei care aparţin minorităţilor sunt exploataţi. Romanul caricaturizează felul cum sunt văzute femeile, ca obiecte sexuale, în reclame şi calendare; Robyn e înfuriată de aceste lucruri. Pentru Vic însă care e puţin obişnuit cu lumea cercetării şi dezbaterilor academice, e de acord cu faptul că în felul acesta se aduc noi mijloace pentru comerţ (se aduc noi interpretări asupra celor ce se petrec acolo). I-am plăcea nespus să poată reorganiza Universitatea din Rummindge şi Lodge pare înclinat să creadă că acesta va fi un lucru bun.

Finalul de poveste al romanului „Meserie!” reliefează că e imposibil de umplut golul dintre lumea academiei şi a cea a industriei. Ar trebui să apară o soluţie ingenioasă ca să se ajungă la o unire între lumi. Pe când autorităţile se arată interesate de anul industrial şi de schimbul dintre industrie şi academie, Robyn şi Vic demostrează că apropierea poate duce la o mai bună înţelegere şi chiar la o bună cooperare între ele. (Fără acea moştenire de vis de la unchiul ei, Robyn n-ar fi putut să-l asiste pe Vic dacă n-ar fi ştiut germana, când cei doi asociaţi au început să discute deschis despre planurile lor, convinşi că ea nu ştie limba.)

Titlul romanului este o enigmă. Este munca atât de grozavă, ori nu e vorba deloc de muncă sau e vorba de o anumită muncă? Şi dacă e aşa, e munca lui Robyn privilegiată faţă de cea a lui Vic? Fiindcă el îşi pierde postul, pe când ea are o ascensiune surprinzătoare? „Meserie!” poate fi şi un comentariu ironic la adresa personajelor, similar cu „Bună treabă!” .

David Lodge

Lodge  s-a născut în Londra în 1935            şi a crescut într-o familie ttradiţională catolică (ceea ce e neobişnuit pentru un englez, în timpurile noastre). Lodge a păstrat un viu interes pentru ficţiunea catolică sau pentru catolicism în ficţiune, printre eroii săi preferaţi fiind iralandezul catolic Persse McGariggle, un cavaler romantic, în tradiţia lui Don Quixote a lui Cervantes, în „Ce mică-i lumea”.

Lodge a predat litaratură engleza la universitatea din Birmingham , între anii 1960-1967. Până atunci a activat ca scriitor, câştigând câteva premii, pentru romanele sale. A scris şi piesel de teatru, proză scurtă şi articole de ziar care au fost şi ele bine primite.  Lodge este considerat un precursor al romanului umoristic în literatura modernă britanică. Precum spune el însuşi, Lodge preferă ca romanele lui să aibă o temă şi un fir narativ decât un fel de  structură  deschisă către postmodernism. El mai pretinde că „corespund unui anumit aspect sau unei anumite faze din viaţa lui.”

În timp ce preda la universitatea din Birmingham, Lodge era interesat mai ales în critică litarară şi şi teorie ( un interese reflectat în personajul Robyn Penrose şi mai ales în cel de-al doilea volum din trilogia lui, „Ce mică-i lumea” ). Lodge e un fel de structuralist , ceea ce înseamnă că el crede că paralelele intertextuale sunt importante pentru interpretarea oricărui studiu ( similarităţile dintre varii forme de text, cum sunt, spre exemplu, cele din cartea sa „Meserie”).