Iubire eterna

 nu mai vrei?
 atunci... noapte buna iubire! iti spun noapte buna, iubire …plang, as fi vrut sa te vad, asa ca ma las pagubasa, te iubesc mai mult decat pe mine, si te las in bratele noptii sa te mangaie in locul meu, sa te protejeze de visurile rele, sa-ti sopteasca te iubesc, imi lipsesti, …chiar ma intreb, de ce, sufletul te doare mai mult atunci cand seara vine? De ce, dorul de tine ma face sa simt, ceea ce nu am mai simtit pentru nimeni, cred ca la aceste intrebari, si la inca cateva, va trebui sa-mi raspunzi, intr-o zi...
TU imi spui ce simti, eu te ascult…eu iti spun ce simt, tu ma asculti…as vrea sa am dragostea ta, la bine si la rau,… daca as avea puterea sa-ti alung toate grijile, …ma simt pierduta fara tine, acum ca te-am regasit, as vrea sa ramai AL MEU, mi-e frica sa scriu "AL MEU" si nu stiu, totul  s-a intamplat atat de repede…cred ca visez, spune-mi ca nu visez, spune-mi ca este adevarat…of, Doamne …era un timp cand speram sa revii, nu mai credeam acest lucru, de cativa ani, dar acolo in inima mea, tineam strans, caldura cuvinelor tale, caldura trupului tau, caldura privirii tale, si…probabil ca asteptam, speram sa se intample o minune…spune-mi ca nu sunt rea, deoarece te-am asteptat sa vii si atunci cand nimeni nu ne-ar fi dat o sansa…ea a venit…asa cum imi spuneai, destinul si-a facut treaba, acum totul depinde doar de NOI…te iubesc, dragul meu.


buna seara, iubito, te iubesc ca si cand numai dragostea noastra ar fi pe pamant, mai presus de taceri de mariri de cuvant...
astazi am dormit aproape toata ziua si ma simt mult mai bine. acum ploua, o adevarata furtuna cu fulgere, tunete si vant, dar in sufletul meu este soare, un soare cum nu l-am mai vazut niciodata.
dupa ce ti-am scris la pranz, am adormit. adanc. cu calculatorul in brate, cu tine in gand, cu tine in suflet... si am dormit foarte bine... acum m-am trezit cu tine in gand, cu tine in suflet. ai devenit o permanenta a gandurilor mele... te iubesc

Te iubesc, dragul meu! Imi lipsesti…vorbim mai tarziu daca acum ai de lucru ...sper sa te simti mai bine
 si mai sper ca, … ca vom fi impreuna, intr-o zi ...ù

ciao iubire! intr-o zi, undeva, candva, curand cred, vom fi impreuna. hello! I miss you, I love you,  I need you, I want you....


ingerasule mi-e dor de tine

si mie de tine. as vrea sa pot fi cu tine, langa tine undeva unde nu ne cunoaste nimeni, singuri cu iubirea noastra, sa ne putem iubi plenar dincolo de orice bariera umana, dincolo de timp, dincolo de orice...

Doamne, dragul meu…oriunde am fi, noi doi, ne vom iubi, indiferent unde ne vom afla
 barierele umane le formam noi timpul il purtam cu noi sansa de a fi fericiti, in sfarsit, nu ne-o poate lua nimeni…tine doar de noi sa ramanem impreuna


timpul.....

da, timpul
 timpul in care am fost indragostiti, tineri, fericiti, mai putin fericiti
 timpul care ne-a asteptat atunci cand trebuia sa luam  o decizie
timpul cand am plans si timpul cand am ras…timpul cand am sperat si timpul cand eram dezamagiti …timpul  se invarte in jurul nostru depinde de noi, daca ii putem da un sens,
dar, eu personal iti spun doar atat
 nu-mi pare rau de timpul in care am plans, am fost trista, nu, pentru ca de fiecare data am gasit in mine puterea de a o lua de la capat, am "cautat timpul" in care puteam sa rad, sa fiu fericita, sa fiu apreciata,
 sa fiu iubita
te-am cautat si nu am lasat uitarea sa se instaleze peste amintirile, atat de vii, care le traiam doar la simplu gest, care imi aducea aminte de tine, timpul... te-am cautat si am sperat in acest timp, sa te pot intalni

as vrea sa- putem opri uneori, as vrea sa- dilat alteori, as vrea sa-l dau inapoi deseori.... as fi curios sa vad dincolo de el... oare s-ar putea?
decizia am luat-o deja! e timpul in mijloc.... tot el ! e omniprezent.... daca as putea l-as contrcta !numai putin, pana as ajunge la tine, dupa care... l-as lasa liber so alerge prin universul sufletelor noastre

cu toate greutatile pe care, eu, le-am avut in acesti ani, in acest timp, seara, gandul imi zbura la tine, si pentru acest lucru, ii multumesc intr-un fel timpului,… da, timpului...


suntem actori dirijori si spectatori in acelasi timp.. suntem ochiul care vede si se vede. cred ca am fost predestinati unul altuia si asta nu mai poate fi evitat. e sinurul gand reconfortant care-mi vine acum in minte

 te iubesc, stii
 acest sentiment va ramane... nimic si nimeni nu ma va putea face sa simt altfel



si eu te iubesc si tu o stii! e un punct de referinta in existenta noastra: ca te iubesc si ca ma iubesti! in jurul gravitam de mai mult de o saptamana.... este punctul de care aveam nevoie! hai sa nu mai fim trsti! mai avem o speranta....

buna dimineata iubire! se pare ca ai toate telefoanele inchise, dar eu te iubesc oricum!
iubito ti s-a intamplat ceva?



Dragul meu, am ajuns acasa…am mancat ceva
 ma gandesc la tine, nu stiu cum cum fac, dar trebuie sa ma concentrez pe lucrarea asta…incerc, incerc, incerc...cu gandul la tine, ideile mi se risipesc, astfel, ca nu ajung la sfarsitul frazei...
Of…cred ca je suis malade …de toi…tu m^a privee de tout mes  mots…je suis accroche a toi, je t^aime au-dela des mots...
 Je peux dire au monde qu^ enfin j^ai trouve l^essentiel de ma vie…je besoin de toi dans ma vie, toujours...je veux pas a vivre sans raison de vivre



Cand toti vor fi in rai, eu vreau in bratele tale sa fiu
 Dragostea mea, iubirea mea
Daca te voi suna la ora 3, in noapte, e pentru ca vreau sa te aud
 Esti atat de departe, dar atat de aproape in gandurile mele
 Doar la gandul ca, intr-o dimineata ma voi trezi langa tine,
 ma face sa zambesc, e incredibil sa-mi imaginez viitorul cu tine…si fara tine...
 tu esti apa in care ma reflect
tot ce simt pentru tine …un imens TE IUBESC!
SI doare, doare absenta ta …
 Ce-ti e si cu DESTINUL  asta, ne-a unit si ne tine departe, departe de tine departe de mine de noi,
 ganduri, sentimente transmise de la o inima la alta…SOS…SOS
 pe tine te iubesc, tu reprezinti viata…fara tine, de acum incolo, sufletul mi-ar fi pustiu
 mi-ai pus culoare in suflet, nuante pastelate ca intr-o poveste de dragoste
 da, o poveste de iubire de iubire creata de noi
de tine si de mine, doua cai deschise pentru a se intalni de cateva ori s-au si intalnit, doar ca, erau prea multe cai, si ne-am ratacit, prea tineri, idealuri, …si cine mai stie din ce motiv…dar...
 acum cred eu, drumurile noastre au ajuns, in sfarsit, la strada principala…fara labirinturi
 Te iubesc, …si atunci cand iubesti iubirea are un dulce de nedescris...


...noi doi in mjlocul unei spirale multicolore de flori ,de culori, de ganduri, de iubire, ce se inalta catre cer mangaind o iubire nascuta din disperarea de a fi fericiti, nascuta din sansa pe care destinul ne-a rezervat-o  de la inceputul timpului fara a ne spune, doar pregatindu-ne pentru momentul sublim al regasirii, slefuind si potrivind doua suflete pereche si complementare in acelasi timp, pentru a crea o singura entitate metamorfozata in ideea de iubire, cu o finalitate precisa: armonia dragostei in toate sensurile sublime ce le comporta... dupa cum vezi spiritul nu face diferenta intre experienta traita si cea intens imaginata.... pe curand iubito....


ce faci iubitel mic m-am pierdut in fraza ta... te iubesc,
 ma gandeam la ziua cand ma tineai de mana in parc, la noaptea in care aceiasi mana ma mangaia  ma gandeam la orele cand ma tineai in bratele tale si la cuvintele care au ramas suspendate in noapte lasandu-ne doar trupurile sa vorbeasca, respiratia sa cante melodia noastra.
Daca ai stii cat de mult imi lipsesti...iubite.


eu ma gandesc la zilele cand ne vom tine mana ca doi simpli indragostiti, ca un baiat si o fata , simpli in iubirea lor simpli in tot ceea ce fac simpli in tot ceea ce sunt, ma gandesc la noptile ce vor veni , la soaptele ce ni le vom susura, la tremurul buzelor ce cauta trupul celuilalt, la inimile ce vor vibra ...



 destinul ne-a ajutat, facand ca imposibilul sa devina posibil facand dintr-o speranta ascunsa in cel mai indepartat colt al sufletului o realitate, transformand tristetea fara margini in iubire impartasita... e adevarat ca suntem departe, dar totusi nu suntem. suntem mai aproape decat oricand, suntem aproape unul si acelasi gand, suntem "noi", suntem... ce poate fi mai frumos decat o iubire condiviza? dragostea ... iubirea... iata! avem totul... ai acum avem si timpul de partea noastra! eeu te iubesc dragostea mea, si tu ma iubesti la randul tau! asea sunt premizele fericirii noastre.... poet de-as fi , as scrie imnul iubirii, sculptor de-as fi as sculpta dragostea, pictor de-as fi as picta capodopera iubirii! dar nu sunt nimic din toate astea, sunt un simplu baiat ce este indragostit de o fata! pe care o poarta in suflet si in gand in fiecare clipa... in sufletul tau ma simt acasa, in bratele mele te simti acasa, in tine imi gasesc linistea, cu mine te simti implinita... atunci suntem condamnati sa fim impreuna ! pentru totdeuna, sper...


Et si tu n'existais pas,
Dis-moi pourquoi j'existerais...

Esti steaua ce ma lumineaza in fiecare
noapte cu lumina poleita de argint,
esti cea mai firava si mai sclipitoare
raza de soare ce ma trezeste in fiecare dimineata.
esti roua de pe frunzele florilor trandafirii
ce-mi saruta si-mi mangaie obrazul,
esti floarea ce infloreste in inima mea.
esti stropul de ploaie ce ma trezeste din
visul meu adanc si placut precum zambetul tau.
esti spuma valurilor vietii ce se spulbera
in inaltimea vazduhului albastru
ce cuprinde cu intensitatea sa aripa franta
a unui suflet fugit din lumea inlantuita a tristetii.
esti un vis hoinar ratacit in mintea mea,
esti roua diminetilor tarzii incendiate de soare.
esti frunza pe care o tin intre degete,
esti raza de soare ce-mi maingaie privirile.
esti ultima silaba pe care o rostesc inainte de a te visa.
TE IUBESC!!!


 Fiecare noapte, fiecare atingere, pe care mi le-ai daruit le pretuiesc mai mult decat orice in viata asta,
 tu esti soarele si eu sunt roua diminetii care se rasfata cu razele tale, ma pierd printre cuvinte, pentru ca dragostea ce ti-o port este mai mult decat un cuvant, numai linistea privirii tale, ma poate linistii si asigura ca viitor vom fi impreuna, vom fi fericiti...


...vor fi nenumarate nopti, nenumarate dimineti in care ne vom trezi inlantuiti in iubire, vor fi... dragostea e ..totul, daca dragoste nu e nimic nu e... te voi invalui in fiecare clipa cu un voal de iubire ce te va proteja ce te va face fericita...


...prinde-mi in mainile tale sufletul si-l mangaie cu degeteòe, insoteste-ma pe cararea vietii si fa-ma sa traiesc fiecare clipa ca si cum ar fi ultima...
Asteapta-ma de fiecare data sa vin, in miez de noapte sau in zori de zi sa.mi dai o data sarutul tau, si inca o data…adu-mi aproape buzele tale dulci…care ma fac sa simt fiori , doar la gandul ca ma pot atinge...
Te-am privit in noapte …si stiam ca am sa fiu pierduta, mai mult si mai mult …stiam ca totul era asa cum, cu ani in urma era ... stiam ca …iti apartin …te iubesc…
... erai in somn, un inger cu chip de om  …un inger cu suflet tandru si bland
 care mi-a luat visul in palme l-a leganat la piept si l-a iubit in noapte, promitand ca va impleti emotia cu saruturile noastre, in fiecare noapte…


sufletul de mult ti l-am prins intre palmele iubirii, iar pe cararea vietii vom merge mana-n mana iubindu-ne ca si cand trecut nu ar exista iar viitor nu va fi... ca si cand ar fi ultima clipa, o clipa ce va dura o viata. te iubesc

Azi, dupa ce am plecat, eram nauca, priveam strada si nu stiam incotro ma indrept, te cautam, incercam sa-ti gasesc urmele pe buzele mele, imi lipseai…si amintirile imi inundau mintea…imi lipseau ochii tai, ochii in care imi place sa caut briza chemarii tale…in tine renasc de fiecare data cand ma saruti, buzele mele le cauta pe ale tale, si doare atunci cand nu esti…Inima mea e un ocean, care aduna in adancurile ei amintiri, promisiuni, sperante, dragoste si dor…prin inima traiesc, cu inima inteleg ceea ce ratiunea nu mai poate sa priceapa...

Cat de aproape esti de mine, cat de departe sunt de tine,/ Nu am voie sa te ating, de frica ca momentul sa nu treaca, prea repede, prea singur,/ Prea multe ganduri cheltuiesc cautandu-te/ mi-e sete de tine in ceasu-acesta lung, Cand sunetele frunzelor in vise se aud, chemandu-te pe tine,/  ca clopotele in noptile lungi…si eu te caut tacuta, numarand secundele singuratetii./ / Simt timpul cum ma tine intre asteptare si visare / imi macina temerile si sperantele / asteptand o zi, in care ne vom trezi din ratacirile noastre, / Fericirea nu ma cunoaste inca bbine, / Cotrobaieste prin mine, se asteapta sa gasesca inca un suspin,/ Dar, precauta ma ascund in  prapastii de ganduri, / ce-mi amintesc de impliniri esuate/ si azi ca si ieri, orele trec ravasite de de un timp al tandreti, ce sper ca mai exista, / in noi.


[26/06/13 02:41:53] nicoleta pellegrini: Sa-mi porti cu grija inima, la radacinile firii tale,/ si lasa-ti geamantanele pline cu visuri, la mine la poarta,/ Am sa le adun, unul cate unul, le voi parfuma cu cu flori de portocale, / Undeva acolo se naste o chemare: Vino imi spui! Si eu ma agat de iubire ca de-o scara/ si ma intreb: oare de ce ma tem?!/ Ma tem, da, ca te pot pierde, / Deschid ochii si sentimentul e inca aici/  Poate ca totul e simplu si clar, / Poate ca vorbele sunt in zadar si poate ca un vis castigat e unul pierdut./ Iubirea noastra un taram intre minuni si pamantesc, calauziti de niste legi nescrise, asa ca asta noapte iubite ti-am scris …temerile mele…citeste-le ca  pe o poezie, nu tresari au fost doar cateva randuri…cazute pe scena viselor in noapte...
 Incerc sa adun stelele in visurile mele, si pe aripa noptii din coltul asta de lume, un vis sa ajunga si la tine,...

Amintirile cu tine ma dor, durere pe care nici stele n-o pot acoperi, / Amintiri despre tine, te simt langa mine, e placut, stii?/ Cu sarutari pe frunte, imi trec visele prin parul tau, pe fruntea ta ganditoare pot vedea harta vietii noastre. Foamea noptii imi sfasie trupul, ma gandesc la tine, si sufletul meu il cauta pe al tau, un suflet cald pe care sa-l ating, de m-ai lasa …sa te iubesc.

Ce mică-i lumea de David Lodge
„Ce mică-i lumea” („Small World”) este o poveste despre sosirile şi plecările unui grup de cărturari de limbă şi literatură engleză. Începe cu Persse McGariggle care lucrează într-un mic colegiu irlandez care susţine prima lui conferinţă la un colegiu din Anglia, loc unde nu se găzduise niciodată o conferinţă. Persse, împreună cu cititorii, înţelege rolul pe care-l joacă conferinţele în mediul academic: o combinaţie din muncă puţină şi cât mai multă distracţie. Alături de câţiva colegi mai experimentaţi, Persse o spionează pe o tânără participantă pe a cărei insignă scrie „A. L. Pabst”. Persse se îngrăgosteşte de ea şi aranjează (crede el) o stabileşte o întâlnire, dar de fapt, ea îl păcăleşte şi pleacă, fără a-i lăsa vreo adresă sau număr de telefon ca s-o poată contacta. În Rummindge, Persse află că verişoara lui Bernadette şi-a dezonorat familia şi a fost alungată de acasă.
În căutarea Bernadettei, al cărei nume de scenă este Marlene, Persse găseşte indicaţii Angelica Pabst care duce şi ea o viaţă dublă, în suburbiile sexuale, ca animatoare pe nume Lily. Persse n-o găseşte pe femeie şi atunci se întoarce la munca lui. Destinul intervine şi Persse câştigă premiul pentru poezie, de 1000 de dolari, lucru care face posibilă căutarea femeii de care este îndrăgostit. El merg mai întâi în Amsterdam, oraş despre care aflase de la Angelica că era cel de reşedinţă al tatălui ei adoptiv, director la KLM, pe vremea când fusese ea adoptată. Aici află că Herman Pabst se mutase în Los Angeles. El vede aici un alt poster dezgustător cu imaginea lui Lily, dar nu vede şi o soluţie de a ajunge la ea. Dezamăgit din nou, Persse apelează direct la un remediu literar şi se întâmplă să dea peste cel care o violase pe verişoara lui şi de la care obţine un act prin care acest promite să aibă grijă de femeie. Având această asigurare, Persse porneşte pe urme reci, fără sorţi de izbândă şi trece prin Elveţia, până în Los Angeles ( unde îl întâlneşte pe Hermann Pabst şi obţine întreaga poveste despre identitatea gemenelor) , Honolulu, Tokyo şi Seoul. Când ajunge în Hong Kong, Persse este deja falit. Îl revedem la Ierusalim, unde ajunge mai mult pe jos, prin deşertul din Aden. În acest timp, alte personaje trăiesc vieţii intercalate. Philip Swallow şi soţia lui, Hilary din Rummidge se despart, dar rămân
căsătoriţi. Philip merge la conferinţe, cât de des posibil. Cu ani în urmă, el şi Morris Zapp îşi schimbaseră între ei posturile şi soţiile. Dysirye Zapp divorţează de Morris şi scrie o carte despre soţul ei, care devine bestseller şi ea se îmbogăţeşte. Este frustrată de blocajul scriitoricesc care o împiedică să înceapă un nou proiect. Înainte de a merge la o altă conferinţă, Zapp aude despre aventura lui Swallow din Italia cu Joy Simpson, care moare subit. Când Swallow merge în Turcia pentru a aduce nişte lecturi, descoperă că Joy trăieşte şi unirea lor avusese ca rezultat avusese ca rezultat o fetiţă, care în prezent avea trei ani. Se hotăresc să se căsătorească, imediat ce Hilary e de accord să-i acorde divorţul, dar Swallow nu se grăbeşte să-l ceară până ce ea nu ajunge stabilă din punct de vedere social, cu noua ei meserie de consilier marital.
În timpul acesta, Zapp duce o cesiune incomodă cu Fulvia şi Eduardo Mongana este răpit în Italia de către prietenii lor care consideră că Dysirye cea bogată va plăti recompensa pentru el.
Dysirye negociază termenii răpirii şi este gata să predea suma când Fulvia îi ameninţă pe răpitori să-l elibereze pe gratis. Crezând că i s-a dat o nouă şansă în viaţă, Zapp merge la Ierusalim la altă conferinţă. Roger Wainwright, un lector nepriceput din Australia, crede că i s-a produs un miracol când află că Zapp ar putea să aibă „boala legionarilor”. Zapp şi Thelma Ringbaum au o relaţie împreună, în timp ce Swallow şi Joy se despart.
În decembrie, toată lumea cărturărească se adună în N Y pentru conveţia MLA. Acolo, Persse o găseşte şi face amor pasional cu Angelica, înainte de a afla că este geamăna ei prostituată care fusese trimisă să răspândească zvonul că Angelica s-a logodit cu altcineva. Venerabilul Arthur Kingfisher care evalua concurenţii pentru scaunul de la UNESCO, surprinde pe toată lumea prin faptul că în loc să se pensioneze, el acceptă să ocupe chiar el postul vacant. El anunţă că se va căsători cu frumoasa şi tânăra lui asistentă coreană şi apoi trebuie să se confrunte cu faptul că el este tatăl biologic al gemenelor Pabst, şi nu e doar un simplul profesor pensionat ce apare pe parcursul poveştii. Persse se întoarce în Heathrow în ajunul Anului Nou şi îl reîntâlneşte pe acel lucrător la liniile aeriene britanice, care mai apăruse pe parcursul romanului şi pe care-l văzuse plângadu-se ultima dată de devoţiunea pe care o simte faţă de Angelica. Cheryl fusese concediată şi dispăruse undeva, într-un orăşel de provincie şi Persse se hotărăşte să o caute.

Personaje
Persse McGarrigle
Cu o fata rotundă, palid, pistruiat şi cu o claie roşie de păr carlionţat,
protagonistul romanului are un nume respectabil. În irlandeză înseamnă „fiul super-viteazului” . Persse şi-a câştigat o reputaţie de burlac la College Galway şi de maestru în burlăcie în colegiul din Dublin; mare parte din cercetările lui recente au fost lucrate independent, în timp ce se refăcea dupa tuberculoză. Îşi câştigă locul de al treilea om în ierarhie pe departamentul de engleză al colegiului universitar, Limerik şi printr-un noroc primeşte invitaţia trimisă unui alt McGarrigle, expediată lui din greşeală. Pare a fi mai puţină bătaie de cap angajarea lui decât repararea greşelii. Persse predă engleza modernă. Îl întâlnim prima dată pe Persse în Rummidge, la prima conferinţă din viaţa lui.
Acolo întâlneşte câţiva cărturari remarcabili şi află despre conferinţe că sunt un fel de vacanţe de lucru; aici se îndrăgosteşte de frumoasa, dar evaziva Angelica Pabst. Când ea părăseşte conferinţa fără să anunţe, Persse începe o căutare de Don Quijoutte. În Rummidge, Persse află şi despre capricioasa lui verişoară Bernadette. Când Academia Regala de Literatură îl premiază pe Persse cu 1000 de dolari, premiul Maude Fitzsimmons Bequest pentru incurajarea poeziei anglo-irlandeze, el decide să folosească aceşti bani pentru a o găsi pe Angelica. La prima lui oprire în Amsterdam, el descoperă numele tatălui ei adoptiv, dar ea, cunoscută ca o profesionistă în materie de furnizare de servicii sexuale, pe nume Lily, dispăruse. Descurajat, Persse îşi găseşte alinarea în poezie şi scrie liniştit pe parcursul verii. În timp ce însoţea o excursie literară, Persse află că un profesor american, Sidney Maxwell o lăsase însărcinată pe verişoara lui Bernadette. El obţine de la Maxwell o promisiune legală de a o ajuta financiar pe Bernadette şi pe fiul ei, iar el pleacă să o caute. Această căutare îl duce pe aceleaşi drumuri, pe care umblase căutându-şi dragostea lui adevărată, Angelica. Angelica Pabst
Frumoasa participantă la conferinţa UTE pe care Persse încerca să o peţească, Angelica dispare subit, iar scopul lu Persse până la finalul romanului este căutarea ei în jurul lumii. Angelica are ochii de culoarea turbei, sâni magnifici, o dantură perfectă, un scris de mână minunat şi un accent în care se regăsesc cel american şi un altul nedefinit. Pe insigna ei de identificare este scris „A.L.Pabst” , dar fără alte date despre afilierea ei academică. Într-o mare parte a romanului, ea pare să fie mai mult decât un conferenţiar ocazional, ci de asemenea o dansatoare exotică. Persse descoperă postere şocante cu poze ale ei nud, lipite la intrarea în cluburile de streaptease din Soho şi din Amsterdam. Mai târziu, descoperă adevarul: Angelica are o soră geamănă identică, Lily, care este stripteoză.
Ele fuseseră găsite la vârsta de şase săptămâni de către domnişoara Maiden în toaleta avionului de pasageri KLM, cu destinaţia New York- Amsterdam. Gemenele sunt adopte de directorul executiv al KLM, Hermann Pabst. Domnişoara Maiden este, de fapt, mama lor adevărată, dar şi o contrabandistă care încercase să scape de ele. Domnişoara Maiden nu este căsătorită cu tatăl eminent, Arthur Kingfisher, care abia la finalul cărţii află adevărul. Pe atunci Persse aproape că făcuse înconjurul globului, simţindu-i lipsa, constant, Angelicăi; o găseşte la convenţia MLA, unde ea citeşte o lucrare plină de erotism, cu caracter explicit.
O întâlneşte din nou când ea cobora dintr-un lift şi merg în camera ei unde fac dragoste ore întregi. Abia după aceea, află că a fost cu sora ei, Lily. Angelica se logodise recent cu Peter McGarrigle, o persoană care nu avea niciun grad de rudenie cu Persse.

Doctor Philip Swallow
Şeful de departament de la colegiul din Rummidge şi organizatorul
conferinţei anuale UTE, cu care se deschide romanul, Swallow este un tip de 40 de ani ce se remarca printr-o distinsă barbă argintie ce ascundea un obraz fin. El este căsătorit de ani de zile cu Hilary şi relatia lor, odată aproape terminată din pricina aventurii lui Morris cu Dysirye Zapp, a supravieţuit, dar a rămas la nivelul de convenienţă. Sexul dintre ei este lipsit de pasiune, un lucru pe care îl fac doar pentru relaxarea lui înaintea plecărilor în călătoriile lui frecvente. După ce e şantajat sexual de Sandra Dix, Swallow promite să numai aibă aventuri cu studente, deci conferinţele internationale, în care abaterile sexuale sunt parte din peisaj, devin singura lui speranţă. Singura carte pe care a scris-o este foarte proastă, se vinde foarte greu, şi are critici negative, „Hazlitt şi Cititorul amator” , dar această lucrare este suficientă ca să-şi câştige scaunul la departamentul Rummidge şi să se poată număra printre memnbrii de la British Council.
Peste ani, la prima sa concesie la British Council, Swallow se face dragoste cu o femeie frumoasă, dar măritată numită Joy Simpson în Genova, Italia, după ce scapă nevătămat dintr-un accident aviatic. La câteva luni dupa aceasta, el citeşte în ziar că femeia şi familia ei au fost ucişi într-un accident de avion, în India. În prezent, la o conferinţă de lectură, sponsorizată de British Council în Turcia, Swallow speră să aibă parte de ceva sex, dar o reîntâlneşte pe Joy, nevătămată şi ea, în Ankara.
Ei călătoresc împreună spre casa ei din Istanbul, unde Swallow află că este tatăl Mirandei, o fetiţă de trei ani. El vrea să divorţeze de Hilary şi să se însoare cu Joy, dar se vede obligat să renunţe la planurile sale până ce Hilary, acum consilier marital, îşi pune afacerea pe picioare. La o conferinţă în Ierusalim, Swallow suferă un atac de cord, pe când se afla într-o excursie spre Masada, dar graţie faptului că prezintă simptome asemănătoare „bolii legionarului” , despre care citise, când se întoarce acasă, le spune tuturor că suferă de această boală. La conferinţa din Israel, Swallow îi cere lui Joy să o sune pe Hilary ca să vină să aibă grijă de el, considerând, probabil, că în acele momente are mai mare nevoie de o persoană ca o mamă, ci nu de o amantă. El regretă că şi-a găsit şi apoi, pierdut fiica din simplu fapt că îi lipseşte curajul.

Morris Zapp
Un profesor american divorţat, de la Colegiul Euphoria State din
California, Zapp întârzie la conferinţa de la Colegiul Rummidge, unde trebuia să aducă un act important. Persse, care mai chiulea de la cursuri, îl cunoaşte cu Zapp în taxiul spre Londra şi se împrietenesc repede. Zapp îi promite lui Persse să-i dea lui pălăria de vânătoare (de cerbi) pe care o cumpărase de pe aeroport, dar uită, plecând în grabă, imediat după şocanta lectură „Textualitatea ca un striptease”, care primeşte puţine aprecieri. Scopul lui Zapp este de a fi cel mai bine plătit profesor de engleză din lume. El se învârte în aceast circuit al conferinţelor încă din 1975 şi în acel an, după Rummindge, avea să meargă la Bellagio, Zurich, Viena şi Amsterdam şi Ierusalim. Pe ruta spre Bellagio, Zapp are loc
rezervat, în avion, lângă Fulvia Morgana. Aceasta îl duce la ea acasă, dar Zapp pleacă imediat, când soţul femeii îi propune un menaj în trei. Scapă din această încurcătură, dar un prieten de al soţilor Morgan citeşte undeva despre fosta soţie a lui Zapp, Dysirye care primise ofertă avantajoasă de a-i fi ecranizată cartea. Carlos şi colegii lui de stânga îl răpesc pe Zapp, când acesta făcea jogging în pădure şi îl ţin ostatic timp de o săptămână.
Dysirye e de accord să plătească mai puţin din suma pentru răscumpărare şi strânge banii; când Fulvia află acţiunea romanului, îi spune lui Carlos să-l elibere pe Zapp.
Zapp ia avionul spre Ierusalim pentru a avea un anumit controlul asupra conferinţei care se desfăşura acolo. El îşi programase să citească doar o pagină pe zi ca să prelungească timpul liber, în care avea să se distreze la petreceri şi să viziteze oraşul. El e decis să ia de la viaţă tot ce poate despre care credea îi va fi constant „ruinată”. La Marea Roşie, Zapp dă peste Thelma Ringbaum care e sătulă de soţul ei enervant. La câtva luni de zile după despărţirea soţilor Ringbaum, Thelma şi Morris discută despre căsătorie. Zapp este unul din finaliştii la premiul UNESCO, dar este dezamăgit când află că acesta îi revine altuia. Perdaful pe care i-l dă moartea, îl mai înmoaie sufleteşte.

Akbil Borak
Specialist în sonetele elisabetane la Universitatea din Ankara, Borak este ghidul lui Swallow în capitala Turciei. Borak şi soţia lui, Oya trăiesc în condiţii mizerabile, la marginea stepelor anatoliene şi-şi aminstesc cu dor de cei trei ani petrecuţi în Hull, în timpul muncii de doctorat a lui Akbil.

Robert „Bob” Busby
Busby este unul dintre unul capii organizatori ai conferiţei UTE din Colegiul Rummindge.

Dysirye Bird
Fosta soţie a lui Morris Zapp este o bogătaşă, scriitoare de best seller-uri, autoare a „Zile dificile”, în prezent aflată la o reşedinţă în Helicon, NH, într-o colonie scriitoricească, încercând să depăşească cei patru ani de blocaj scriitoricesc, la cea de-a doua cartea a ei , ”Bărbaţi”. La una din conferinţele din Heidelberg, ea şi Ron Frobisher sunt implicaţi într-o aventură amoroasă. În timp ce era în vacanţă în Italia, din cauza publicităţii create în jurul ecranizării „Zilelor dificile”, Zapp este răpit prin prezumţia că Dysirye va plăti răscumpărarea cerută. În schimb, ea negociază cu răpitorii. Perspectiva de a includerii acestei aventuri în noua ei carte pune capăt blocajului scriitoricesc.

Carlo
Interpretul de limbă engleză cât Zapp este ţinut captiv în Italia este prietenul lui Ernesto şi a Fulvia Morgana. El aude de la Ernesto că Dysirye este fosta soţie a lui Zapp şi soţii Morgan îi forţează pe răpitori să- elibereze pe Zapp.

Josh Collins
Lectorul senior în computere la Departamentul central de Computere al lui Robyn Dempsey în Dempsey, Collins este cel care lucrează întodeauna la ceva încât ajunge chiar adoarme lângă aparatura sa. El este îngrijorat că şeful lui devine prea dependent de ELIZA, un program de computer pe care îl bruiază pentru a-i da informaţii false despre Philip Swallow şi despre postul de la UNESCO.

Alex Custer
Directorul pe probleme de afaceri culturale de la British Council din Ankara, Custer şi soţia lui îl invită pe Swallow în drumul spre Istanbul, şi Joy Simpson, o bibliotecară de la British Council în vitită în Istanbul la o cină în apartamentul lor.

Robyn Dempsey
Îndesat, lat în umeri, cu ochi mici, profesor la una din noile universităţi din nordul Angliei, Dempsey simte o puternică ranchiună către Swallow care, cu zece ani în urmă, îl învinsese la o concurs de lectură pentru seniori la Rummindge. Acest eşec provocat indirect de Swallow îl costă soţia şi fiul său, care îl părăsiseră. Dempsey este acum la colegiul Darlington, unde i-a fost deschis un laborator de informatică. Fosta soţie a lui Dempsey, Janet consumă suportul financiar pe care el i-l trimisese cu un neplăcut prieten hipiot, Scott, timp în care copiii lui adolescenţi, Jennifer şi Alex, sunt nepoliticoşi cu el, când Robyn vine să-i viziteze. El este obsedat de programul ELIZA pe care-l consideră un fel de oracol. Asistentul lui, Josh Collins manipulează programul pentru a-l frustra şi mai mult, dându-i informaţii false despre Swallow care urma să câştige premiul UNESCO. Dempsey suferă o cădere mentală şi primeşte consiliere din partea lui Hilary Swallow; Janet se întoarce la el.

Sandra Dix
Tânără blondă, frumoasă, studentă vivace, Sandra are obieiul de a seduce profesorii şi de a-i şantaja apoi, cerându-le răaspunsurile la examene. Sandra dispare după ce-l acuză pe Swallow de abuz sexual la Rummindge şi reapare în clasa 351 de engleză a lui Rodney Wainwright, pe care-l face să viseze cu ochii deschişi în loc să-şi susţină lucrarea.

Roland Frobisher
Pofesor de engleză educat la Oxford, devenit romancier, Frobisher devine o figură importantă printre „Tinerii furioşi”, atunci când apare prima lui carte, „Orice drum”. „Poţi să încerci mai mult” , cel de-al cincilea roman al lui, apăruse cu nouă ani în urmă şi era tradus în japoneză de Akira Sakazaki. Forbisher suferă din cauza blocajului scriitoricesc şi devine producător de scenarii de film şi televiziune ca să-şi câştige existenţa. El încă se consideră o personalitate în literatură, în pofidă opiniei soţiei lui Irma şi participă regulat la conferinţe. El este încă înfuriat de remarcile asupra faptului că tatăl lui poartă o proteză, dar trece prin toate cu sarcasm, cu ajutorul unei recenzii scrisă de mentorul lui de la Oxford, Rudyard Parkinson. Frobisher lansează în derivă „Annabel Lee”, după o ceartă cu Parkinson. Irma îi dăduse permisiunea de facto de a avea aventuri, tot ce-i cere în schimb este ca ea şi prietenele ei să audă nimic despre acestea şi la o conferinţă în Heidelberg, ea şi Dysirye au o aventură împreună. Ele decid să aibă relaţii intime cu condiţia să nu folosească nimic din acestea în ficţiunile lor viitoare. Rezultatul este deblocajul scriitoricesc.

Sy Gootblatt
Colegul lui Morris Zapp de la California College, profesor de Teoria literaturii la Penn State, Gootbaltt, diminutiv cu care participă la conferinţa din Z”rich de la Simpozionul Internaţional James Joice.

William Hazlitt
Subiectul monografiei lui Philip Swallow, „Hazlitt şi Cititorul Amator” , Hazlitt este un prolific critic britanic a literaturii dintre secolele 18 şi 19, care fusese trecut cu vederea la apariţia romanului său.

Alice Kauffman
Agentul lui Dysirye din NY, Alice este o femeie supraponderală care nuşi poate menţine locul de muncă decât lucrând acasă.

Arthur Kingfisher
Fondatorul structuralismului şi figură marcantă a noului criticism al
anilor 1940-1950, el este pensionar, dar se preocupă mai departe de teoria literară a lumii, făcând naveta săptămânal între Universitatea din Columbia şi Z”rich. El participă la conferinţe, editează şi consultă. Fosta lui asistentă si în prezent o companie permanentă, Song-Mi Lee îl ajută în incapacitatea lui de a avea o idee originală şi chiar o erecţie. Kingfisher fusese comandat ca şef consultant al UNESCO pentru a numi pe cineva la noul post. Kingfisher surprinde pe toată lumea prinm faptul că renunţă la pensionare şi se căsătoreşte cu Song-Mi Lee. O altă supriză pentru petrecăreţi este cea pe care le-o face Miss Maiden, care spune întregii audienţe că Kingfisher este tatăl gemenelor Pabst şi ea este mama lor.

Song-Mi Lee
Asistenta lui Arthur Kingfisher şi compania lui constantă este o coreancă drăguţă dintr-o familie tradiţionalistă ce-şi doreşte o căsătorie de convenienţă.

Sybil Maiden
Profesoară de folclor pensionată de la Girton College, Cambridge, bătrână, cu păr alb ea participă la conferinţe fiindcă s-ar simţi încă tânără, dar adevăratul ei motiv este acela că ea o urmăreşte pe fiica ei, Angelica.
În 1953, Miss Maiden rămâne însărcinată cu Arthur Kingfisher şi îşi ia un an sabatic în USA pentru a-şi ascunde sarcina şi naşterea. Apoi, ea abandonează gemenele noua născute într-un avion de pasageri şi anunţă că a găsit copiii în toaletă. Nu bănuieşte nimeni nimic. Ea dezvăluie adevărul după ce Persse îi arată un articol din ziar şi Kingfisher anunţă că se va căsători cu asistenta sa, Song-Mi Lee.

Sidney Maxwell
Profesor la College Covenant, Atlanta, G.A. Maxwell participă la o excursie literară organizată de Persse, când se dezlănţuie o furtună puternică care ameninţă să le scufunde barca cu vâsle. Maxwell i se confesează lui Persse, cu multp frenezie, temător că va muri în păcat; el a lăsat însărcinată o fată pe nume Bernadette. Persse îşi bate joc de om şi îi cere să-i promită că o va ajuta financiar pe verişoara lui, iar suma să fie atât de mare încât ea să renunţe la prostituţie.

Liam McCreedy
Liam este şeful de department al lui Persse la Limerick, specialist în engleza veche şi al cărui birou tremură sub greutate cărţilor şi îl ascunde pe om vederii vizitatorilor.

Bernadette Mc Garrigle
Verişoara brunetă şi drăguţă a lui Persse, Bernadette a fost alungată de acasă din Irlanda. Ea se ruga în capela St. George de pe aeroportul din Heathrow, când Persse o vede şi-şi dă seama cine este. Ea se roagă ca nici părinţi ei şi nimeni altcineva să nu descopere unde se afla ea, şi-şi notează cererile pe spatele unei cărţi de vizită pentru „Girls Unlimited”. Ironic, mesajul ei nu este descoperit şi Persse o găseşte pe ea. Persse află că tatăl
copilului ei este profesorul Maxwell, pe care-l obligă să semneze un act prin care-şi ia angajamentul s-o susţină financiar pe ea şi pe fiul ei, Fergus pentru ca ea să se retragă din prostituţie. Toate pistele spre Bernadette, al cărei nume de scenă este Marlene, sunt inutile, până ce Persse află că „Girls Unlimited” au o agenţie şi la NY. El apelează numărul de telefon de pe cartea de vizită şi aşa o ajunge la ea.

Peter McGarrigle
Genialul student pe care colegiul Limerick voia să-l angajeze pentru Departamentul de engleză. Invitaţia trimisă lui ajunge greşit la Persse, aşa că Peter se mută în Statele Unite. Acolo îşi consolidează cariera.
În Hawaii, Peter o cunoaşte pe Angelica şi o cere de soţie. Peter şi Persse se întâlnesc la o petrecere la NY şi ajung la concluzia că totul a mers bine de partea amândorora.

Fulvia Morgana
Profesoară de Studii Culturale la Universitatea din Padua, Fulvia este o frumoasă aristocrată, cu multă grijă pentru aspectul ei fizic şi mereu în pas cu moda. Ea lucrează la Lenin şi Filozofia şi Alte Esee şi o întâlnim prima dată pe drumul de la Chicago spre Londra, cu destinaţia finală, Milano. Fulvia stă în avion chiar lângă Morris Zapp, în zborul spre Milano. Soţul ei, Ernesto este profesor de literatură italiană renascentistă la Roma şi din cauza serviciului, ei se văd doar între drumuri, când se întorc la Milano. Fulvia îl aduce pe Zapp la ea acasă şi îl ademeneşte frumos, că atunci când vine Ernesto şi îi propune un threesome. Se află că Zapp este soţul lui Dysirye despre a cărei eranizare a cărţii se vorbeşte peste tot. Fulvia află de complot în timp real şi îl eliberează pe Zapp pe un drum de munte, ca să spună apoi cu inocenţă că de fapt, acolo l-ar fi găsit.

Fr. Finbar O” Malley
Preotul irlandez care îi dă lui Persse iertarea, după primul lui contact cu un club de video pentru adulţi. Acesta îi vorbeşte despre „Doamna noastră a fondului de avertizare pentru întoarcerea emigranţilor” pentru irlandezii „blocaţi” în Anglia.

Milo şi Nuala O”Shea
Nuala este mătuşa lui Persse pe care o caută în Rummindge, alătuir de Zapp, pe care-l vor primi în casa lor, peste câţăva ani. Nuala vizitează Irlanda ca s-o aducă pe calea bună pe Bernadette, timp în care Milo îi distrează pe ceilalţi într-o mod modest.

Hermann Pabst
Directorul liniilor aeriene transamericane care le adoptă pe gemenele abandonate la şase săptămâni, Angelica şi Lily, în timp ce lucra la KLM, Pabst acceptă să discute cu femeile pe aeroportul din Los Angeles, asistaţi de Persse. Pabst şi soţia lui, Gertrude au făcut tot ce-au putut pentru a le oferi şi a le educa pe fete cât mai bine, dar cu toate acestea, ele au pornit pe căi diferite în viaţă.
Una devine un şoarece de bibliotecă şi colindă lumea de la un capăt la altul. Cealaltă ajunge actriţă de filme pentru adulţi şi, probabil, prostituată. Pabst este o persoană destul de importantă încât să i se ceară de la Casa Albă ca întâlnirea cu Persse să fie cât mai scurtă.

Lily Pabst
Sora geamănă identică a Angelicăi, Lily este o fire rebelă. La vârsta de 16 ani, ea fuge de acasă pentru a locui în apropierea unei comunităţi de lângă San Francisco, unde va juca în filme pentru adulţi. Tatăl ei o convinge să meargă la un colegiu din est, unde învăţa şi sora ei, dar ea fuge în timpul unei excursii de studiu în Europa. Angelica o găseşte într-un club de noapte din Europa; Lily lucrează pentru o agenţie internaţională care o trimite în jurul lumii. Stabilită la New York, Lily se retrage din afacerile sexuale şi se înscrie la Universitatea din Columbia. Astfel, ea poate răspunde rugăminţilor Angelicăi şi merge cu voie bună să-l anunţe pe Persse că Angelica s-a logodit cu alcineva. Persse o întâlneşte pe Lily când aceasta cobora din lift şi cei doi fac dragoste pasional de mai multe ori înainte ca Lily să-şi dezvăluie adevărata identitate.

Rudyard Parkinson
Renumitul profesor de Litere Frumoase de la Colegiul Tuturor Sfinţilor din Oxford, Parkinson este un tip de modă veche, un emigrant din Africa de Sud care din voinţă proprie este virgin şi celibatar, şi care a văzut efectele groaznice ale activităţilor amoroase asupra colegilor săi. Lectura este dragostea lui Parkinson şi scrisul reprezintă relaţiile lui intime. El recenzează permanent cărţi noi, câte trei odată şi îşi împrăştie veninul asupra Criticismului de Dincolo a lui Morris Zapp din Suplimentul Times Literary. Felix Skinner şi romancierul Ronald Frobisher sunt foşti studenţi, nemulţumiţi de Parkinson care îi insultase în recenzia unei cărţi cu 8 ani în urmă. Parkinson şi Frobisher se bat la decernarea premiilor şi Frobisher trimite „Annabel Lee” în voia sorţii, pe râul Times ca să se răzbune. Primind un doctorat de onoare în Vancouver, Parkinson face greşeala de a se arăta dezinteresat de postul de la UNESCO în faţa lui Textel, înainte de a înţelege ce înseamnă o sinecură.
Suplimentul literar din Times titrează „Rudyard Parkinson la Şcoala Englezească de Critică”, titlu ce-l enervează pe Zapp, care deja spumega de furie la adresa cărţii lipsită de orice raţiune a lui Swallow, oferindu-i, în final, un impuls asupra carierei. Nominalizat printre cei cinci finalişti ai Convenţiei MLA din NY, Parkinson trebuia înlocuit, după ce Heathrow îl ţine închis într-o cameră, din motive de securitate, din cauza lui Cheryl Summerbee căreia nu-i place atitudinea lui şi atrage atenţia că omul ar fi un infractor. Parkinson depune plângere şi Cheryl este concediată, dar oricum, Swallow îi ia locul lui Parkinson în listă.

Howard Ringbaum
Profesor egocentric, josnic, calculat, crud şi erotoman, care încearcă să se întoarcă în civilizaţie după un exil academic în Alberta, Ringbaum primeşte o subvenţie de şase luni de studiu la British Museum. Soţia lui, Thelma merge cu el, dorind să-şi petreacă mare parte din timp în oazele culturale. Morris Zapp respinge o lucrare, pe care Ringbaum o susţinea pentru o conferinţă literară în Ierusalim, dar când Zapp dispare în Italia, Ringbaum se reîntoace la programul de co-organizator a lui Zapp.
Ringbaum şi soţia Thelma se îndepărtează unul de altul şi el nici nu observă când ea îl înşeală cu Zapp în Ţara Sfântă. Soţii nefericiţi se despart, după ce lui Zapp îi este interzis pe viaţă transportul aerian din cauza unei însoţitoare de zbor ce-l acuză că i-ar fi făcut propuneri indecente.

Thelma Ringbaum
Soţia lui Howard, Thelma este hotărâtă să-şi să afle cât mai multe informaţii culturale, pe timpul celor şase luni cât avea de stat în Anglia.
Cum Howard îi respinge dorinţa erotică, ea se vede împinsă să-i fie necredincioasă şi ea realizează ce-şi propusese, pe timpul conferinţei de la Ierusalim, unde se iubeşte cu Zapp, în noroiul Mării Roşii, chiar sub nasul lui Howard. Ei se despart la scurt timp după asta, spre bucuria Thelmei şi Zapp se gândeşte la căsătorie.

Akira Sakazaki
Deşi profesor irlandez la Universitatea din Tokio, în timpul său liber Sakazaki este traducător. El lucrează în prezent la romanul lui Frobisher „Poţi să încerci mai mult”. Când Persse se întâlneşte cu el într-un club de karaoke, pe când o căuta pe Angelica, Sakazaki i se oferă la interpret şi îl introduce în lumea colegilor săi, traducători de literatură industrială.

Joy Simpson
Frumoasa soţie a unui angajat la British Council, în Genova, Italia, Joy acceptă avansurile sexuale ale lui Swallow, după ce soţul ei se arată foarte primitor cu acesta, după un accident de avion. Ziarele anunţă că Joy şi soţul ei au fost ucişi într-un accident în India, dar de fapt, ea nu a fost în avion, căci sarcina ei era prea avasată ca să poată zbura. Swallow citeşte articolul, dar nu şi notele de ultim moment. Ca să-l scape pe Swallow de grija de a avea o fiică ilegitimă, Joy nu mai ai legătura cu el.
Ea işi găseşte de lucru ca bibliotecară la British Council, în Turcia, la Istanbul şi îl întâlneşte pe Swallow din greşeală, la o cină în Ankara, deşi încercase să-l evite pe parcursul turului literar. Joy născoceşte o scuză şi se întoarce rapid la Istanbul, ca să meargă în acelaşi tren cu Swallow.
Acolo, Joy dezvăluie că fiica ei de trei anişori, Miranda este copilul lui şi ei decid să se căsătorească imediat ce Swallow primeşte divorţul de la Hilary. Petrec o vacanţă scurtă în Grecia şi se întâlnesc în public în Ierusalim, la conferinţe. La Masada, Swallow se simte prost, „ameţit şi stânjenit” în faţa fiului său care-l vede cu Joy, şi care venise să viziteze ruinele în acelaşi timp cu ei. Swallow se îmbolnăveşte şi o sună pe Joy so cheme pe soţia lui ca să vină să-l îngrijească. Joy se întoarce singură în Turcia si se recăsătoreşte.

Felix Skinner
Agentul literar al lui Philip Swallow din Lecky, Windrush şi Berstein, Skinner este fostul elev al lui Rudyard Parkins la Oxford. Skinner angajat de curând o tânără secretară personală, Gloria ale cărei sfaturi pe care el le urmează cu stricteţe. Cei doi se îndrăgostesc şi ea devine compania lui permanentă, chiar dacă eficienţa ei profesională se diminuează. Skinner se interesează de teza de masterat a lui Persse, fiindcă acesta vorbea despre două figuri literare importante despre care publicase şi el. Proiectul se împiedică în birocraţie şi dispute academice, dar până la urmă se rezolvă. Skinner îi aduce vestea bună lui Persse la NY, la conferinţa MLA şi îi acordă un avans de două sute de dolari, pe care acesta îi necesita ca să se întoarcă în Anglia.

Digby Soames
Un oficial de la British Council îşi atribuie calităţi academice pentru a putea lua angajamente.

Cherryl Summerbee
Controloare la Terminalul Unu la British Airways, Cherryl şi-a făcut un obicei în a ordona pasagerii pe locuri, în funcţie de caracter. Astfel, Morris Zapp şi Fulvia Morgana vor sta pe locuri alăturate, lucru de la care porneşte întreaga aventură, ce culminează cu răpirea lui Zapp. Când Persse o întîlneşte prima dată pe Cherryl, ea venea să-i aducă unui coleg de-al lui Zapp o pălărie de vînător, pentru a îndeplini o promisiune făcută de Zapp. Întîmplător, persoana căutată este Persse. Cherryl îl ajută să găsească capela St.George. Se reîntîlnesc pe când Persse căuta cu disperare o copie din „Regina zână” pentru a verifica o referinţă critică. La sugestia Fulviei Morgana, Cheryl renunţase la cărţile de dragoste în favoarea clasicilor, aşa că avea un volum în sertarul de la birou. Persse nu înţelege de ce ea plînge, atunci cînd el îi povesteşte că este în căutarea iubirii sale adevărate, Angelica. Plictisită de munca ei, le joacă o farsă unor călători pe care nu-i suporta şi este concediată. Persse ia avionul spre Heathrow, pregătit să-şi declare dragostea pentru Cherryl, dar ea plecase deja departe. Persse e nevoit s-o caute.

Rupert Sutcliffe
Vârstnic şi cu atitudine melancolică, profesorul de la Colegiului Rummidge, Sutcliffe ironizează încercarea lui Swallow de „a se face cunoscut” şi îşi exprimă dispreţul faţă de Robin Dempsey.

Hilary Broome Swallow
Soţia lui Philip şi mamă a trei copii, Hillary are o aventură cu Morris Zapp (a cărui soţie, Dysirye are în schimb o aventură cu Philip), dar îl imploră pe soţul ei să se întoarcă la ea, fără nici un fel de condiţii. Hillary e nefericită, stând acasă, singură, în timp ce el colindă lumea; ea pică examenul de M.A. şi de aceea, nu poate avansa la locul de muncă. În timp ce Philip se afla la o conferinţă de lectură în Turcia (unde se reîntâlneşte cu Joy şi află că este tatăl unei fetiţe de trei ani, Miranda), Hillary merge la un interviu pentru postul de consilier marital. Phillip amînă cererea de divorţ pînă ce Hillary se acomodează cu noul loc de muncă; el o roagă să vină la Ierusalim, cînd se crede pe moarte din cauza maladiei. Hillary se descurcă bine în noua profesie, în primul caz  împăcându-i pe Robin şi Janet Dempsey.

Michel Tardieu
Gay, cu obraz subţire, profesorul de Naratologie de la Sorbona, Tardieu locuieşte cu Albert, mai repede uppity, ale cărui cologne îl enervează pe Tardieu. Angelica i-a fost studentă la Sorbona. El îl ajută pe Persse care descoperă cu uimire rooming lui Angelica în Elveţia, dar că ea plecase deja în America. Tardieu dă iar peste Persse în Tokio şi îi spune că ea a plecat la Hong Kong. Tardieu posedă unul din cele cinci locuri de la Conveţia MLA din NY. El refuză ideea că un critic ar avea voie să aducă adăugiri şi aprecieri unei lucrări importante, dar ei ar avea însă datoria de a dezvălui adevărate legi literare care permit acestor lucrări să fie produse şi înţelese. Interpretarea trebuie să fie subiectivă şi în continuă schimbare.
De aceea, e bine să se ignore suprafaţă textului şi să se exploreze străfundurile acestuia, însumând paradigmele, sintagma şi metaforele.

Jacquel Textel
Antropologist elveţian care îşi părăseşte postul din Berne pentru cel asistent al directorului general din Paris, Textel este curtat de toate nominalizările posibile. Ca şi Parkinson, Textel a primit un doctorat de onoare în Vancouver; el interpretează greşit purtarea lui Parkinson şi nu pune în valoare numele lui Swallow pentru a fi eligibil.

Siegfried von Turpitz
Profesor din Baden-Baden, palid, cu părul blond, von Turpitz poartă
mereu o mică mănuşă neagră pe una din mâini, lucru care-i împinge pe colegii săi în a face tot felul de speculaţii pe această teamă. Prima lui soţie a murit de atac de cord, în noapte când şi-a îndepărtat mănuşa şi cea de-a doua soţie, Bertha este curioasă, dar totuşi, nu pune întrebări. Ei dorm în paturi apropiate. Von Turpitz este pritre primii care se interesează de scaunul de la UNESCO, în criticismul literar. Cartea lui, „Cititorul romantic” este un tratament tradiţional, dar de curând, el a urcat în recepţionarea teoriei bandwagon. După un discurs în Amsterdam, von Turpitz este acuzat de Persse de plagiat şi toţi murmură „ruşine”. Von Turpitz merge la Heilderberg, el fiind organizatorul conferinţei de acolo, dar mai târziu, îşi dă seama că această conferinţă este un eşec şi pregăteşte o altă conferinţă în alt oraş. Fiind unul din cei cinci panelişti ai MLA din NY, von Turpitz declară că obiectele de artă devin reale doar atunci când ele sunt create în mintea cititorului. Într-un final, la una din conferinţe, mănuşa lui von Turpitz ajunge alunecă de pe palmă în mâna lui Persse, când omul îi strânge mâna acestuia şi se dezvăluie o mână complet sănătoasă şi normală, aşa că von Turpitz pleacă pe furiş şi nu va mai fi văzut la vreo altă conferinţă.

Rodney Wainwright
Chel, cu trup în formă de pară şi în vârstă de treizeci şi opt de ani, profesor de engleză la Universitatea din North Queensland din Australia, este invitat să-i aducă un act lui Morris Zapp la conferinţa de la Ierusalim.
Wainwright blochează cea de-a treia pagină din prolegomenon şi ia avionul spre Ierusalim cu un mesaj de şantaj de la studenta sa bine proporţionată, Sandra Dix, dar nimic de lecturat pentru conferenţiari. Din contră, el elaborează un manuscris dactilografiat mediocru şi cu asta scapă de această sarcina, pentru că oricum Zapp plănuise conferinţa ca să aibă cât mai mult timp liber. Însă, Wainwright este printre puţini care trebuie să-şi citească propriile lucrări în public. Chiar să fie nevoit să facă faţă umilirii profesionale, Wainwright nu poate coborî ştacheta. El e obsedat de Swallow şi de iubita lui, Joy, trage cu urechea la cei doi cum fac dragoste întreaga noapte, graţie pereţilor subţiri, merge în excursii la discoteci şi să viziteze ruinele şi noaptea şi-o petrece la un mini-bar, convocând inspiraţia. Se trezeşte în dimineaţă prezentării, mahmur şi nepregătit. El recurge la rugăciuni către Yahweh, Allah şi Iisus pentru un miracol al eliberării. Aceasta apare sub forma unui zvon că Zapp a contactat o boală contagioasă şi mortală, Maladia Legionarului şi asta face ca hotelul în care stătea să se golească în doar câteva ore.
Wainwright se preface a se resemna, întristat şi îşi dă seama că n-are nici un rost să iei numele Domnului în deşert.

Teme
Sexul
„Ce mică-i lumea” este străbătută de o tensiune sexuală. Un tânăr reprimat, nepolicos, hotărât să-şi menţină virginitatea până ce la căsătorie, se îndrăgosteşte de o ispită frumoasă şi senzuală. Convingerile sale catolice îl tulbură atunci când e nevoit să coboare în lumea pornografiei, căutându-şi verişoara lui căzută în păcat şi pe cea pe care o considerase greşit a fi iubirea lui. Un flăcău tomnatic a ales să-şi trăiască viaţa în felul acesta din efectelor negative ale căsniciei asupra carierelor colegilor săi.
Pentru el, scrisul şi publicatul îi oferă ceva apropiat relaxării sexuale.
Într-adevăr, personajele căsătorite ajunse la jumătatea vieţii sunt arătaţi în general ca fiind dezinteresaţi faţă de a face sex cu soţiile lor (deşi unul din cupluri continuă să aibă relaţii intime pentru valoarea lui terapeutică şi unii fac asta impersonal pentru relaxare, în timp ce se gândesc la alte persoane sau alte lucruri). Unii adulterini sunt descrişi, majoritatea în contextul călătoriilor la conferinţe, unde tradiţia moravurilor este înlăturată şi chiar şi rivalii intelectuali pot ajunge în acelaşi pat, împreună.
Într-unul din cazuri, proscrişii intelectuali se lipesc unii de alţii cu disperare, dar abia apoi stabilesc că nu vor folosi nimic din acele aventuri în romanelor lor viitoare. Un bărbat homosexual este suspicios faţă de atitudinea supusă a partenerului său şi pe bună dreptate căci se descoperă că acesta se îndrăgosteşte de o femeie. Un personaj mai în vârstă este frustrat fiindcă e impotent, sexual şi intelectual totodată. El şi tânăra lui companioană se luptă împreună cu ambele maladii. Se descoperă o fixaţie pentru sfârcuri. Un personaj ţine să facă parte din clubul de alergători de cursă lungă şi în final îi este interzis să mai folosească vreodată liniile
aeriene. Se face o propunere de menaj în trei, dar noul venit se fofilează şi scapă nevătămat. Două şantaje sexuale consecutive apar în carte. Indutria pornografică este portretizată grafic şi pe larg, dar cea mare explicită utilizare a ei este într-o lucrare academică devotată unei metafore în literatură. Tragedia castrează şi dragostea este vaginală. Comedia este anală. Acestea îi folosesc protagonistului ca un preludiu la deflorarea lui de către prostituata geamănă a femeii pe care o căutase în jurul lumii.
Este, într-adevăr, o lume mică, plină de tensiune erotică.

Academia
„Ce mică-i lumea” descrie lumea profesorilor de la colegiu în special în pauzele de pe timpul verii. Pedagogia nu pare importantă pentru niciunul dintre ei. Ei îndură truda predatului la clase (sau oricare activitate academică) doar până la publicare primei lor cărţi. Aceasta le oferă libertatea de a publica o a doua carte, mult mai bună, care le deschide scara ierarhică spre oportunitate: titluri academice înalte, o perioadă de lucru stabilită şi nirvana unor fonduri garantate nelimitate cu care să scrie sau să călătorească în jurul lumii. Academicienii participă la conferinţe, nu ca să înveţe ceva, ci mai degrabă ca să afişeze în public. Ei sunt în căutare de locuri noi de vizitat şi să facă sex, eliberaţi de moralitate pe care o aveau acasă. Uneori greşelile de a face sex cu studente sunt demonstrate. Tehnologia modernă (încă timide din cauza efectelor internetului) redă instituţiile fizice închise.
La convenţia MLA vedem absolvenţi recenţi încercând să ţină pasul cu recruţii, câţiva şcolari de nivel mijlociu care caută să avanseze în grad, sefi de department, să umple rosters facultăţii cu talent, dar în lung şi în lat nici nu e nevoie de aşa ceva. O persoană poate ajunge departe oriunde.
Scaunul UNESCO este păstrat ca o ultimă sinecură. Nu ţine de legăturile instituţionale, nici de limitările geografice, personal de susţinere nelimitat, încurajare de a călători şi un salariu excelent. Majoritatea personajelor din „Ce mică-i lumea” rivalizează pentru serviciu şi sunt prezentaţi întrerupându-se unul pe celălalalt verbal şi în tipografii.
Gelozia şi greşelile nu sunt uitate şi iertate prea curând de aceşti oameni.
În final, studenţii eminenţi vârstnici alocaţi la UNESCO ca veterani decid să iasă în faţă şi să-şi ceară dreptul la premiu. Totul se reduce la un mormăit pe care nimeni nu-l ia în seamă. Aşa că ei nu pot decât să aştepte reluarea competiţiei peste trei ani. Apariţia academiei în „Ce mică-i lumea” este o experienţă de căpătâi.

Călătoriile
Mare parte din acţiunea din „Small World” se petrece pe aeroportul Heathrow din Londra şi web-ul local şi internaţional al aeropoartelor care-şi aduc comunităţile academice la diferite conferinţe. Zarva,
confuzia, frustrarea, plictiseala şi impersonalitatea terminalelor şi a avioanelor sunt descrise cu agerime, într-o perioadă de dinaintea atentatelor din 11 septembrie şi atenţionează securitatea ţării. Un personaj, un angajat al căilor aeriene este un individualistă, fiind atentă la pasagerii drăguţi şi stabilindu-le locuri lângă cei cu care par să fie compatibili, în timp ce pe călătorii neplăcuţi îi programează pe locuri proaste. Într-un caz care îi aduce concedierea, ea îl acuză pe un călător că ar infractor şi pune să fie căutat. În perioada anterioară atentatelor, vedem autostopişti obişnuiţi ieşind de pe pistă şi auzindu-i pe călători discutând despre terorism, anularea unor avioane cu reacţie din cauza lipsuri de proiectare şi cea mai mică flecăreală despre mâncare, băutură, programări şi alte lucruri obişnuite.
Trauma accidentelor din timpul zborului este descrisă în câteva rânduri, de două ori cu dezastre evitate şi o dată cu rezultate fatale. De câteva ori, ce gândeşte sau ce face fiecare personaj în timpul lui sau al ei de lucru este comparabil cu un tur al autorului în jurul globului pentru a stabili interacţiunile. Aceasta deschide scena pentru academicieni, care se ştiu între ei cel puţin pe nume sau după reputaţie şi uneori chiar mult mai intim, să vină personal la Ierusalim şi mai târziu la New York (NY) pentru conferinţe. În acest punct, drumurile lor se intersectează în zigzag şi converg de mai multe ori în această lume mică.

Stil
Puncte de perspectivă
„Ce mică-i lumea” este scrisă la persoana a treia de un narator omniscient, fără chibzuiala unui narator formal ca personaj. Vocea narativă este nepărtinitoare şi interesată de gândurile interioare ale personajelor. Autorul spune o poveste liniară, începând în primăvară când studenţii de la colegiu pleacă în vacanţă, lăsându-şi camerele libere pentru a fi ocupate de academicieni. Firul epic se întinde din vara aglomerată de conferinţe şi se termină în ajun de Anul Nou. Autorul caricaturizează trăsăturile fizice remarcabile când îşi prezintă personajele şi, uneori, le repetă atunci când personajele se reîntâlnesc mai târziu.
Detalile sunt răspândite prin conversaţile dintre personaje care ca academicieni, tind să aibă orgolii sănătoase şi multe de spus despre ceilalţi, cât şi despre ei înşişi. Cel mai amplu exemplu confesiunea lui Philip Swallow faţă de vechiul său prieten, Morris Zapp despre cum acesta a sedus-o pe Joy Simpson, cu ani în urmă. Swalow pregăteşte scena pentru efectele dramatice, despre cum se poartă un profesor de engleză, care permite ironia la cât de repetativ este firul narativ. Îi permite de asemenea soţiei lui Swallow să tragă cu urechea la spusele lui. Motivul călătoriei, în general şi căutarea lui Persse, în particular permit continuarea întâlnirilor, intenţionate şi accidentale. De câteva ori, autorul dă impresii false de dezvoltare a poveştii (că Joy ar fi moartă sau că Angelica este un star porno) pentru ca apoi să le corecteze. Povestea este străbătută de o undă de mister până ce se devăluie adevărul despre părinţii biologici ai Angelicăi şi surori ei gemene apare ca o ştire de senzaţie în final.

Locaţii
„Small World” îl urmează pe Persse McGarrigle în jurul lumii. Povestea este datată undeva pe la mijlocul anilor 1980, înainte de interfaţa Windows şi de Internet şi mult înainte ca aeroporturile să slăbească în securitate. Începe la campusul din Rummidge , un colegiu de provincie din Anglia în timpul unei conferinţe literare. De multe ori, romanul trece prin aeroportul din Heathrow, Londra, un centru pentru călătoriile internaţionale de care academicienii sunt dependenţi. În „Small World” avem ocazia sa vedem colegiile din Darlington şi Limerick, accidentul devastator de pe Thames şi povestea se aventurează în districtele cu felinar roşu din Soho şi Amsterdam, Olanda. După ce faimosul Lake Isle de Innisfree din Irlanda a lui W.B.Yeats este lovit de o furtună şi întoarcerea rapidă la Amsterdam, cititorii îl urmează pe Persse la Los Angeles, Honolulu, Tokyo şi Seoul. La fiecare oprire, vedem aeroportul şi academicienii la servici şi în timpul liber. Prin ochii altor personaje vedem Chicago, N.Y, Atena, Delphi, Ankara, Istanbul, Queensland şi Tokyo. Ierusalimul ( o excursie la Marea Roşie si la ruinele din Masada ) aduce majoritatea personajelor împreuna şi toată lumea se adună în N.Y pentru conferinţa extraordinară MLA, unde toate firele poveştii se leagă între ele. Amploarea locatiei aduce romanului o agitatie de moment si o calatorie constanta. Acesti autori circula intr-un mod atat de agitat prin lume incat nu par sa ajunga nicaieri.

Limbaj şi înţelesuri
Small World este scrisa in engleza britanica moderna la un nivel ridicat, adecvat academicienilor. Chiar si partile din roman care coboara in intuneric, in vecinatatea dezgustatoare a Londrei si a Amsterdamului, utilizeaza doar cantitati minime din vorbirea claselor de jos. Aluziile la lucrarile literare sunt, asa cum te poti astepta sa fie intr-un roman despre academicieni, frecvente si de obicei explicate suficient de bine pentru a da impresia a ceea ce s-a spus si de ce. Vorbitorii de limbi variate si scolile literare sunt porniti intelectual unii impotriva celorlalti, folosind jargoanele potrivite, punandu-si poreclele potrivite si alegand ponegririle potrivite pentru argumentele adversarilor. Desi sunt doar cateva scene de felul acesta, ele pot crea dificultate la citit, daca cineva permite asta.
Numai de doua ori exista un argument formal care este trasat pe firul narativ. Unul este convingerea lui Zapp ca fiecare decodare a unui mesaj implica o noua codare. Al doilea este sugestia Angelicai asupra genului romantic de a fi considerat „invaginal” . Galagia academica ramasa poate fi considerata fundalul zgomotului si o simpla delectare a tonului.

Structura
Small World este format din cinci parti, fiecare din ele formata din mai multe capitole. Nu exista subtitluri. Partea intai e formata din doua capitole si prezinta personajele principale si stabileste ca acest roman este despre academicieni care isi petrec vacanta calatorin in jurul lumii intr-o combinatie de placere cu afaceri. Prima jumatate este impartita in mod arbitrar.
Partea a doua e formata tot din doua capitole si prezinta personaje aditionale si povestea se detaliaza pentru cei prezentati anterior. Exista o legatura internationala si un nou motiv pentru comunicare: anuntul despre un post avantajos si misterios abea deschis la UNESCO. Capitolul doi e concentrat asupra aeroportului din Heathrow unde Persse o intalneste pe Cheryl la biroul linilor aeriene britanice. Prezenţa ei ajută la dezvoltarea acţiunii.
Partea a treia, din două capitole, îi oferă lui Persse fondurile necesare să înconjoare lumea, căutându-şi verişoara cea căzută în păcat şi iubirea lui pierdută, Angelica pentru care îi e teamă să nu fi căzut şi ea în depravare, în Europa.
Partea a patra, de trei capitole, are ca lait-motiv exclamaţia „Învârte roata!”cu care personajele se avântă în punctul culminant al conferinţei.
Capitolul întâi descrie câteva scene amoroase care au loc la aceste evenimente. Capitolul doi îl trimite pe Persse la Amsterdam în căutarea Angelicăi. Capitolul trei, mai lung decât celelalte, îl arată pe Zapp răpit în Italia şi răscumpărarea lui, negociată cu fosta lui soţie şi Persse în Los Angeles, Honolulu şi Asia, căutând-o evaziv pe Angelica şi rămânând falit. Se strâns mai toţi în Ierusalim, unde nodurile sunt legate şi dezlegate în mod variat.
Partea a cincea, de aproape două capitole, îi aduce pe literaţi la NY pentru convenţia MLA. Persse o găseşte pe Angelica şi pe sora ei geamănă, Lily. În final, scaunul UNESCO îi revine lui pensionar şcolar chemat să-i evalueze pe candidaţi. Se dovedeşte că el e tatăl biologic al gemenelor, lucru dezvăluit de mamă, care apare la fiecare conferinţă din roman.
Capitolul doi, cu o lungime de aproape două pagini, îl arată pe Persse întors la Heathrow, gândindu-se cum să-şi găsească noua fată o visurilor lui. Aceste cinci părţi, construiesc un deznodământ scurt în partea a cincea, capitol doi urmează personajele într-o dans complicat. Oricât de departe ar merge acţiunea şi oricâtă experienţă ar acumula personajele, Persse nu face altceva decât să se întoarcă la punctul de plecare, căci de fapt, el n-a căutat de fapt, decât un vis iluzoriu.